If you are a mastermind in painting in love's colours,you'll be just around mediocricy in others.

Daca lumea ar fi bazata pe adevar, ar fi haos.

Nu este o teorie proprie, dar din pacate am uita unde am citit.o. Totusi, vreau s-o redau aici, pentru ca la o scurta analiza imi pare foarte adevarata.
Minciuna este o stare naturala a omului, probabil provenind dintr-un indepartat instinct. Suntem terifiati de necunscut, pnetru ca undeva, inconstient, ni-l imaginam negru, lipsit de caldura si confortul prezentului palpabil. Cu alte cuvinte, ne este teama de a pierde ce avem. Si din tema asta se naste minciuna: ne ascundem gresile, le inchistam in cel mai indepartat coltisor al nostru astfel incat nici noi insine sa nu le mai vedem, simtim, sa nu le mai purtam pe umeri. Pentru ca ne pasa foarte mult de parerea altora (ceea ce consider a major fault of human kind)..si asta de ce? Daca "ei" nu trec peste micile noastre imperfectiuni inseamna k..(*how shall i put this?*), sunt cu totul alte persoane decat cum le interceptasem noi.

Esti in intuneric bezna. Intunericul de la facerea lumii. Deodata o lumina brusca apare in fata creatorului suprem, iar el tresare speriat. adevarul se nascuse pe o planeta indepartata, din alta galaxie decat cea asupra careaia avea el control. Totusi, acest adevar fsese atat de puternic, de self-sustained, incat luminase cale de ani-lumina. Era ca nasterea unei stele..indepartate.
"Asta m-a facut sa tresar. Trebuie sa avem ceva mai temperat..ceva cam la el dar la o scara infinit mai mica." Si creatorul a aprins o lumanare. Era mare,alba, si facea mult fum. Era Minciuna: aparent curata, dar invaluita intr-un val de fum,pentru orice eventualitate. Creatorul era satisfacut: ne facuse dupa infatisarea si asemanarea sa: limitati si fizic si moral.

Sa schimbi o intreaga rasa nu poti, minciuna e implantata adanc, mai mult decat la nivel genetic. Pentru ca e o portita de scapare, cand nu mai ai gloante sa lupti, cand sabia ti s-a tocit, esti ranit si scutul ti-e rupt. Dar cu Adevarul nu trebuie luptat, el trebnuie primit inlauntrul nostru ca pe un cadou, ca o multumire (dar multi sunt lasi). Dar daca te schimbi pe tine (sau deja ai facut-o) iti vei face cel mai mare serviciu.

Ever since i laid my eyes on some notions of maths, i've been wondering how and why this science appeared. Has it ever occured to you that, maybe, someone backthere, in ancient history, someone tried to put the human existence into an ecuation...and,thus, they established that the counting system they used in commerce, and other daily activities, could be used in a more abstract way, a conventional one, to symbolies certain emotions. (0!=1. this is a convention, cannot question it, cannot explain it, you just take it as it is. There ar social conventions, too...right? n.e.: You don't scratch your intimate body spots in public. :))...but why are they so much more special than other body parts?) For decades, they haven't managed to find such an ecuation (considering they have been looking for one.) It seems impossible: "To define is to limit" (Oscar Wilde). But people have thei limits, principles, laws, they would not disobey...And so do functions of numbers. Coming to this point, could you go so far (or not that far , actually) to perceive people as functions...each definated by diferent, and more (or less) super complex ecuations? If you analise those functions on intervals, you''ll discover a certain monotony, but on time to time they'll vary, they'll fall vertiginously down, or jump high up in the sky. Our lives have ups and downs: exactly when you float more peacefully in your dreamland, you'll fall, or you will be sollowed by a black hole. And when you do not react, think or feel accordingly to the usual domain of values,people will raise their eyebrows, and try to 'solve' you as a whole different function...

"When a man is starving in the streets he is not thinking of bread and water, but of caviar and champagne." Adolf Hitler

Ma intreb..de ce de atatea ori pe parcursul vietii suntem orbi (sau suntem martori la incapacitatea altora de a vedea) ? Toti ne punem intrebari...dar de multe ori inchidem ochii si nu vedem raspunsurile, vorba aia, "nu le vedem de nas", complacandu-ne intr-o piesa de teatru menita sa ne etaleze suferinta prelungita. Ne fixam teluri inalte, si ne dam cu capul de pereti pentru a le realiza, in loc sa sarutam acesti pereti pentru ca sunt acolo, si reprezinta o casa, un obstacol menit sa ne tempereze avanturile nebunesti. Nu poti ajunge din Groapa Marianelor pe Varful Everest intr.o fractiune de secunda,iti trebuie timp de acomodare, altfel presiunea te.ar ucide. Paseste pe fiecare treapta din urcus, iti va lua mai mult timp, dar vei ajunge viu sus.Si tine ochii deschisi, sunt Jokeri peste tot, asteptandu-te. Ia-i si pe cei negri: dupa necazuri vei fi mai puternic, mai matur.

Exemple sunt suficiente. Orb esti cand te uiti dupa cel mai dragut tip din liceu, in loc sa.ti intorci capul la prietenul din copilarie. Esti orb cand esti inconjurat de fete dar pe colega de banca o privesti doar ca pe o buna amica. Tot blind as a bat esti si cand iti faci pareri dupa conturi de hi5. Orbule, ai stat vreodata sa privesti cerul noaptea, sa.l vezi cu adevarat, plin de stele cum e el? Esti mai orb decat un nevazator cand iti imbraci uniforma neagra de metalist dur, sau cea dungata de punker anarhist. Vrei sa schimbi lumea? Incepe cu tine, si priveste-ti prietenii, au nevoie de tine.Orbule!!

Eu mi.am deschis ochii intr.o zi, ducandu-ma spre liceu (8->) . Tu cand ai sa o faci?

Cristian ajunsese sa se confrunte cu toti monstrii copilariei lui. Isi amintea bine cum se trezea,copil fiind, inconjurat de intuneric, ud de o sudoare rece, animalica, a fricii,cum dintii ii clantaneau usor si pielea ii era de gaina. Isi strangea patura in brate, si incerca sa arunce sulite din priviri prin valul opac al intunericului. Isi promitea ca se va face mare si va infrange creaturiile ngre, imense, care-l prindeau in vise, ii sugrumau imaginatia. Si totusi se ciocnise personal de ei. Era mai rau, in realitate. Acesti monstrii erau prea abstracti pentru a-i recunoaste si intelege din prima, si oricata forta bruta ar fi avut (si slava Domnului, anii de handbal erau de ajutor in acest sens) nu.i putea prinde,si subjuga la randu-i.

Cristian este un naiv. Si numele parca il predispune la asta. Iisus Cristos a vrut sa salveze omenirea. Pe toti, printr.un singur gest. Nu e asta generalizare si superficialitate?Si credinta ca un singur lucru e valabil pentru toti...printr.o singura ii vei aduce pe toti de partea buna a baricadei. Copilaros si naiv.

Baiatul era intr-un impas. Isi punea multe intrebari, avea multe temeri, si posibilele rezolvari pe care le gasea se bateau cap in cap. Ii era frica de superficialitatea celorlalti. Asta il innebunea. Cuvintele lor goale, minciunile ii pareau niste capcane, niste fundatori care l-ar fi inghitit daca se lasa prins.De unde stia el in cine va putea avea incredere? Totusi, suspiciunea, l.ar fi adus in bratele altui monstru: singuratatea.

Aici e deosebirea. Gestul Lui nu a fost de o asa o importanta cat ii dau Prea-Fericitii. EL stia ca viata de apoi este una imbelsugata, la dreapta si alaturi de Tatal. Nu a plecat pentru noi. S.a sacrificat pentru el, pentru a-i fi mai bine in alt 'loc'. Si totusi, omenirea este oarba din cauza acestui gest.

Si Cristi e orb, el nu are simtul mijlocului. Unde sa se opreasca increderea si unde sa porneasca susecptibilitatea. Da,da si chiar si sufletul ii este orb....nu a aflat k antagonic monstrilor, se afla si creaturi feerice, care plutesc si sunt langa tine oricand esti dispus sa le vezi. Cristi nu stie sa iubeasca, asa ca nu poate sa iubeasca nici Visarea nici Iubirea.

Oare Mantuitorul ne.a iubit? Oare eu am dreptul sa Ii contest numele? Si daca Ii contest numele, inseamna oare ca Ii contest intreaga existenta? Eu nu cred ca ne.a mantuit. Eu nu ma simt asa. Eu am fost invatata ca trebuie sa trec prin viata fara de pacate, pentru a ajunge in Rai. Asta inseamna ca trebuie sa.mi aflu, sa.mi castig iertarea, mantuirea singura. Ceea ce ma face sa ma intreb, inca o data: ne.a mantuit El ori ba?Si de a fost asa, a fost ..in van?Era valabil doar pentru generatiile de atunci? Si de ba, pot..inclina sa cred ca tot crestinismul e un joc politic? Asta e prea de tot, chiar si pentru mine.
Clar ca ne.a lasat orbi mantuirea asta. Suntem orbi la cei din jur, suntem singuri si egoisti in esenta. Cei din jur sunt doar unelte ale ipocriziei noastre: ne trbuie prieteni pentru a ne insela singuratatea, pentru a da impresia unui spirit de colectivitate. Nu vrea sa generalizez. Nu toti sunt asa. Dar... sunt multi, carora le.au fost scosi ochii cu aceasta Mantuire. Si au fost asurziti de strigatele propovaduitoare de credinta ale Inaltilor Prelati. Si..atunci oamenii au inceput sa devina mici Dumnezei ei insisi: au facut oameni dupa chipul si asemanarea lor, si anume, oribi si surzi. Iar daca presupunem ca Cristos a "plecat" pentru el...inseamna ca era un egoist. Si inseamna ca se explica "dupa asemanarea cui" suntem si noi.

Stii sentimentul ala cand totul merge pe dos? Eh, it's just happening. Plec de acasa, sa vorebesc cu o fosta profa de engleza..avea treaba. Ok.. ma duc pana in Unirea..fara probleme aici. Vin acasa, ca orice om, primu lucru pe care il fac este sa pornesc calculatorul. Dar iata! mess-ul nu merge. Incerc meebo. Dupa 5 minute se deconecteaza. "Cu atat mai bine" imi spun. "ma duc sa vad care e faza cu mp4 ala"...cat am fost in bulgaria s.a stricat...in sensul ca se aude si prin casti si prin micul difuzor pe care il are. Deodata. Daaaar...ia garantia de unde nu-i. Lucky me, o inspiratie fotografica ma loveste din plin si ma duc sa pregatesc terenul. Totul frumos... caut papusile mele Barbie (aveam nevoie de una ptr o poza) ma simt din nou copil (nu ca nu as mai fii oricum), uit de tot si ma bucur sa le tin in mana sa le pieptan, sa ma uit la micile lor castroane si chestii de bucatarie..., imi amintesc o dorinta veche...de a avea propria colectie odata si odata. Aduc in sfarsit si aparatul. Si...dau pe M. De la Manual. Si apoi...*suspansu asta* ecranul se face albastru si scrie mare cu rosu..."BATTERY EMPTY".
lol. :))

ciudat e ca nu sunt pissed sau ceva. Inca. :))
Asta cred k e primu meu post din realitatea mea...adica "am fost acolo si m.am intalnit cu x si ce frumos a fost"
daar ma plictisesc.
si ca tot veni vorba, ma trec fiorii gandindu-ma la rezulatatul de la cpe...

gata, too much. bye :)) :P

asteptare...

Nu.ti petrece viata asteptand, scrutand zarea pentru o minune care nu exista, o himera care nu va depasi granitele imaginatiei tale. Priveste in schimb, atinge, asculta miroase minunile de langa tine, strange-le in brate si bucura-te ca sunt ale tale si nimeni nu le poate lua.


Vrabiuta nu stiuse asta. Sau poate nu se putuse impotrivi. Dar acum se gasea iubind Pasarea Pheonix. Era mult peste conditia ei si stia asta foarte bine. Pheonix-ul era aproape un semi-zeu si orice ar fi facut nu l-ar fi putut urma pe taramul nemuririi.
- De ce nu ma iubesti? da.mi macar voie sa te iubesc eu. Fii o statuie, si.mi va fi de ajuns.
-Sa.ti spun un secret.
-Dar nu vreau... nu vreau sa ma omori apoi. Daca mor nu am certitudinea ca voi ajunge undeva unde sa te pot privi, mirosi, auzi...Nu stiu daca as mai putea spera la o fugara atingere de aripi, la o impletitura din modestul meu ciripit si madrul tau tril. Nu mi te fura.
-Nu te voi omori. Decat altfel. Ti se parea ca duci o existenta prea fericita? Te.ai gandit ca dragostea e o noua provocare, ultima treapta neurcata? Si unde credeai ca vei ajunge? Acum e prea tarziu sa renunti. Ai fost infectata. E un parfum ce ti se lipeste de pori, o muzica ce.ti rasuna in timpane, un dans complicat pentru care trebuie sa simti arta pentru a-l intelege, dans ce te poarta intotdeauna altfel in acelasi loc. Daca nu stii (si nu te poti naste decat cu asta in sange) te vei impiedica mai devreme sau mai tarziu...sau vei accepta sa traiesti la nivelul pamantului, alaturi de un partener al carui dans nu iti este destinat. Dragostea e o halucinatie mai reala decat orice iti atinge pielea, pentru ca ea este in tine. Si de tine insuti trebuie sa fii cel mai sigur intotdeauna. Dspre restul trebuie sa astrezi un minim de 1% indoiala. Da, o halucinatie ca visai.. ca iubesti. Esti hipnotizat, si cand se numara de la 10 la 1 te trezesti si uiti tot. De ce aveai nevoie de un astfel de lux? Sau credeai ca imi faci o favoare? Credeai ca am eu nevoie de luxul asta?
-Tu crezi ca sentimentele suna sau iti dau un sms sa vada daca esti acasa?
-Nu ma face sa iti reamintesc ca tu esti o vrabie.
-Si ce are a face? "Dragostea ne face egali cu zeii"...sunt un uliu, sunt un flamingo, o pasare colibri, sunt si un peste zburator daca vrei. Mai mult: sunt toate astea la un loc..si se adauga bomboane, jeleuri, piper, ceai, carti. Element X e dragostea. Dar oricum, povesti despre dragoste ascult in fiecare seara, oriunde as zbura..Ce rost are sa le teoretizam?
-Vorbesti prostii si se pare, daca asa e cum zici, ca nu intelegi aceste concepte in practica personala.. Te uiti prea mult la televizor. Esti doar un copil. "It couldn't have worked between us."
-" You don't know that, honey." Si tu te uiti prea mult. Vorbeai de arta.. de artisiti ... a fi copil e o stare psihica.. nu are legatura cu maturizarea. Il iau ca pe un compliment, desi imi dau seama, cu tristete, ca nu a fost spus asa.
-E usor sa te fac sa fii rea...e si un noroc si un ghinion.
-Spune.mi secretul ala.
-Nu ai sa ma crezi.
-Stiu ca mi.l vei spune...
-Te iubesc si eu.
-Vreau sa te cred. Dar nu inteleg ceva: ce sta intre noi atunci?
-Chiar eu. Sunt un Pheonix, si as arde in flacara proprie pentru eternitate daca mi.as trada confratii in acest sens.
-Atunci nu ai inteles ceva. Pentru dragoste faci orice. Tradezi natura si nu meriti sa simti ce spui ca ai simti si nici ca altcineva sa simta la fel pentru tine. Nu esti decat o cioara in haine de Pheonix< unul adevarat ar pune mai mare pret pe sentimente