"When a man is starving in the streets he is not thinking of bread and water, but of caviar and champagne." Adolf Hitler
Ma intreb..de ce de atatea ori pe parcursul vietii suntem orbi (sau suntem martori la incapacitatea altora de a vedea) ? Toti ne punem intrebari...dar de multe ori inchidem ochii si nu vedem raspunsurile, vorba aia, "nu le vedem de nas", complacandu-ne intr-o piesa de teatru menita sa ne etaleze suferinta prelungita. Ne fixam teluri inalte, si ne dam cu capul de pereti pentru a le realiza, in loc sa sarutam acesti pereti pentru ca sunt acolo, si reprezinta o casa, un obstacol menit sa ne tempereze avanturile nebunesti. Nu poti ajunge din Groapa Marianelor pe Varful Everest intr.o fractiune de secunda,iti trebuie timp de acomodare, altfel presiunea te.ar ucide. Paseste pe fiecare treapta din urcus, iti va lua mai mult timp, dar vei ajunge viu sus.Si tine ochii deschisi, sunt Jokeri peste tot, asteptandu-te. Ia-i si pe cei negri: dupa necazuri vei fi mai puternic, mai matur.
Exemple sunt suficiente. Orb esti cand te uiti dupa cel mai dragut tip din liceu, in loc sa.ti intorci capul la prietenul din copilarie. Esti orb cand esti inconjurat de fete dar pe colega de banca o privesti doar ca pe o buna amica. Tot blind as a bat esti si cand iti faci pareri dupa conturi de hi5. Orbule, ai stat vreodata sa privesti cerul noaptea, sa.l vezi cu adevarat, plin de stele cum e el? Esti mai orb decat un nevazator cand iti imbraci uniforma neagra de metalist dur, sau cea dungata de punker anarhist. Vrei sa schimbi lumea? Incepe cu tine, si priveste-ti prietenii, au nevoie de tine.Orbule!!
Eu mi.am deschis ochii intr.o zi, ducandu-ma spre liceu (8->) . Tu cand ai sa o faci?
1 comments:
Eu cred ca asa sunt oamenii construiti, sa se joace de-a orbii. Ne place sa suferim, sa tanguim, sa ne infuriam, fara sa observam ca o parte din noi este fericita, implinita, calma pentru ca stie ca toate atuurile exista si se pot folosi. Dar ce ar fi viata omului fara suferinte, comeback-uri, fericirea de dupa suferinta, ce ar fi viata omului daca nu s-ar afla intr-un perpetuu carusel al emotiilor? Probabil ca acel mic copil din tine, tiranul cu lista lui mare de dorinte s-ar simti extrem de nefericit daca ai fi fericit tot timpul, daca ti-ai da seama de cat de binecuvantat esti ca ai aceasta viata, acesti prieteni, ca situatia ta nu este de fapt atat de rea si chiar nu ai nevoie de multe sa fii fericit. Nici nu trebuie sa strabati multe trepte pana la Everest. Te poti opri pe una din ele ca sa vezi toate minunile din viata ta. Sa vezi toate stelele de pe cerul vietii tale. Si orice s-ar intampla, ele vor ramane acolo. :)
Post a Comment