tANJESC
Intr'o multime de oameni, sunt singura
Bate vantul
Scriu aberatii albe
N'am pretenia sa le numesc versuri
Visez dar plang
Nu, nu este un paradox
Toti ma imping
Incoace si'n colo
Un pogo continuu
Nu voi mai iesi niciodata
Nu devin emo-kid
Traiesc in lamer-itatea mea
Inot,zambesc
dar ma scufund
Nu ies la suprefata
Raman: e albastru, e frumos
E pustiu
Curentii calzi sunt demult departe
Frigul e doar o obisnuita
Viata de plastic
Lacrimile sunt aproape calde
Dar nu ajung sa topeasca marea
Ma scufund in pacatul de ieri
Ca sa uit de azi
Si sa nu pot visa maine
Se aud vocile lor
Sunt veseli
Sa ma alatur??
Are rost
Fara mana calda
Dupa care tanjesc?
Deodata simt
Ceva ma gadila pe burta
Intunericul atotcreator dispare
Vantul mi se alatura
Imi inveleste sufletul
Mai exista cineva milostiv!!!
Dar nu mai pot auzi
Nu ii inteleg cuvintele
In sfarsit privesc la campia din jur
Si ea imi seamana (oi fi personificarea naturii? -ea creeaza totul, si apoi ramane parasita)
Si ea e un abis ca si mine
Plec cu ei in calatorie
Merg
Merg
Merg
Nu cred ca ma mai intorc
Nu aici...
7.19.2006
7.16.2006
SUPERFICIALITATE...
Ca fumul de tigara...
Superficialii ma inconjoara....incerc sa ma ascund:ii ignor, ii evit. Dar uneori..e ca o supradoza..ma ineaca.Ma uit in jur..ii vad peste tot (nu toti..in nici un caz, dar superficialii sunt oriunde). Inghit in sec, si raman cu un gust amar. Incerc sa'i inteleg..poate prefera sa uite, sa se ascunda (dup'o foaie si'un rand??!!?) ..poate cred ca viata e prea scurta (si nu trebuie inteleasa, ci traita.. Ce cliseu..
Sa ma imbrac si eu cu fuste pana sub fund? e asta o solutie? de ce caut sa'i inteleg?..e doar problema lor..oricum ma simt departe de "lumea lor" si nu ma doresc a fi integrata..dar totusi am cateva in sifonier..Poate am si eu o graunta in mine..toti trebuie sa avem..
Stiu! Te gandesti ce inteleg eu prin superficialitate..Pai etichetarea oamenilor dupa imbrcaminte si gusturi muzicale..(cum ramane cu "gusturile nu se discuta"??) de care trebuie sa recunosc ca m'am cam facut si eu vinovata in ultima perioada..:(((..Sau imitarea tipic adolescentina a unui anumit tip comportamental cu scopul de a fi acceptat intr'o anumita gasca, cu repercusiunea de a te pierde pe tine insuti, si , la polul opus, cei care nu'i pot intelege pe primii, si care ii condamna. "Coolness-ul" ..trendul..Frumusetea artificiala (aici intelegand atata produse de machiaj folosite excesiv de mult si de des cat si chirurgia)..deja 5 exemple..care le'am dat fara a ma gandi. Cat de multi va faceti (sau ne facem) vinovati de macar unul dintre ele?
Ca fumul de tigara...
Superficialii ma inconjoara....incerc sa ma ascund:ii ignor, ii evit. Dar uneori..e ca o supradoza..ma ineaca.Ma uit in jur..ii vad peste tot (nu toti..in nici un caz, dar superficialii sunt oriunde). Inghit in sec, si raman cu un gust amar. Incerc sa'i inteleg..poate prefera sa uite, sa se ascunda (dup'o foaie si'un rand??!!?) ..poate cred ca viata e prea scurta (si nu trebuie inteleasa, ci traita.. Ce cliseu..
Sa ma imbrac si eu cu fuste pana sub fund? e asta o solutie? de ce caut sa'i inteleg?..e doar problema lor..oricum ma simt departe de "lumea lor" si nu ma doresc a fi integrata..dar totusi am cateva in sifonier..Poate am si eu o graunta in mine..toti trebuie sa avem..
Stiu! Te gandesti ce inteleg eu prin superficialitate..Pai etichetarea oamenilor dupa imbrcaminte si gusturi muzicale..(cum ramane cu "gusturile nu se discuta"??) de care trebuie sa recunosc ca m'am cam facut si eu vinovata in ultima perioada..:(((..Sau imitarea tipic adolescentina a unui anumit tip comportamental cu scopul de a fi acceptat intr'o anumita gasca, cu repercusiunea de a te pierde pe tine insuti, si , la polul opus, cei care nu'i pot intelege pe primii, si care ii condamna. "Coolness-ul" ..trendul..Frumusetea artificiala (aici intelegand atata produse de machiaj folosite excesiv de mult si de des cat si chirurgia)..deja 5 exemple..care le'am dat fara a ma gandi. Cat de multi va faceti (sau ne facem) vinovati de macar unul dintre ele?
7.15.2006
>COPILUL SI DUREREA<
Mergea. Capul si'l tinea sus, ridicat indeajuns de mult incat oricine sa vada ca totusi mai are incredere in ea. Vantul ii sufla in par facandu'l sa arate aproape blond. Micuta mergea domol pe strada aglomerata -nici repede, nici incet- si ii cerceta pe toti cu atentie. Inexpresivitatea lor o inmarmurea.De fapt pasivitatea, monotonia multimii era cea feroce. Sau cel putin asta era parerea ei. "Toti merg grabiti spre serviciu. Nimeni nu vede puiul de caine de la coltul strazii, copacii abia inmuguriti..nici mirosul de ploaie, de praf umed probabil ca nu il simt". Deodata o teama ii tulbura sufletul gingas: "Oare asa voi deveni si eu? Oare numai copiii pot observa lucrurile simple??Trebuie sa incerc sa'i ajut". Si'ar fi dorit sa fie undeva la tara, departe de strazile agitate care ii provocau o oarecare neliniste, insecuritate copilareasca. Era obisnuita sa traiasca in mijlocul naturii, si deja "cetatea de beton" ii provoca un fel de scarba nedefinita.
Infatisarea era normala: un pic neingrijita, cateva vanatai si zgarieturi, funingine pe brate si pe frunte, un zambet larg inca nealterat de nici o grija, si niste ochii verzi-caprui ceva mai visatori.
Ajunse intr'o piata. La ora acea inca nu venisera multi negustori, si nici gospodinele nu se inghesuiau. Trece pe langa niste cirese parfumate. Mai incolo pepeni galbeni. Isi amintea savoarea lor, dar numai ca prin vis. Si cum nici nu erau fructele ei preferate nu avea rost sa se oboseasca:cirese i'ar fi incaput infim de putine in pumn, iar un pepenas, chiar si unul mic, ar fi fost greu de laut, si fugit cu el pastrandu'si echilibrul. Se luptase mult cu ea insasi pana sa inceapa sa fure mancare. Dar fructele sunt date sa fie mancate.. natura..ii se parea trist ca naturii este furat dreptul de a fi pura si este amestecata in activitatile comerciale ale omului. Nu i se parea ca face o crima atat de mare, si oricum se baza mult pe statutul ei de copil care o proteja intr'un fel. nu s'ar fi autocaracterizat niciodata, nu stia cum sa o faca, dar privita din exterior era o perfectionista foarte mandra. Astfel, dupa ce primise de multe ori de mancare de la batranele, a inceput sa simta ca sentimentul de mila al oamenilor nu ii aduce onoare. Constienta totusi ca la varsta ei nu prea avea ce altceva sa faca, continua sa accepte, dra totusi mai rar, si incercand sa evite cat de mult putea acest ajutor. Instinctul ii spunea ca supravietuirea nu are legatura cu ceilalti. Fara sa o gandeasca, stia ca in fata mortii esti doar tu, singur. Si nu vroia sa ajunga acolo, si mai ales nepregratita.
Simte o aroma. O fi ceea ce spera ea? Aroma unei nopti blande dar racoroase si parfumate de mai..dar nu putea sa se insele! Nu cand era vorba de asta! Si da: da coltul, si le vede, mari si moi si catifelate, si le simte parfumul de neconfundat. Se apropie, nu tiptil, pt ca tocmai asa ar atrage atentia vanzatorului, dar nici in graba, exact precum un copil care pierde vremea in locuri unde nu are nici o treaba. Trecand pe langa taraba incarcata, insfaca o piersica mai mare si fuge. Aude glasul strident al vanzatorului, dar se bucura ca este lasata sa'is savureze in tihna fructul. Se hotaraste sa aleaga si o ambianta mai placuta pt a savura victoria primei piersici din acel an: parculetul ei secret, cum ii place sa'l numeasca. E suficient de ascuns printre case si stradute incat sa nu vina nici copii galagiosi care sa o cheme la vreun joc plicticos in care nici macar nu poate gandi, dar sa viseze; mai mult nu sunt nici femei trecute de a 2a varsta care sa o mangaie pe fata si pe cap. Ii placea afectiunea, dar nu asa, de la orice strain care nu o cunoaste; in fond, ea ar putea sa nu fie dragutza deloc: ar putea sa fie un copil rau si obraznic. "Astfel de femei sunt de evitat." hotarase ea cu ceva timp in urma.
Sta pe o banca cu vopsea rosie scorojita, si mushca cu o pofta cuceritoare din fruct. Zeama dulceaga ii se prelinge pe barba, si pica pe tricou. Uita complet de expresiile pe care le auzise demult la mama ei- "trebuie sa ne castigam paine de asta muncim", "vrei sa nu avem ce pune pe masa?" - si isi savureza prada cu intreaga fiinta. Trebuia sa afle o data si o data si intelesul lor, dar acum avea lucruri mai imortante de facut. Leaganele de peste drum o asteptau, iar soarele era nerabdator sa'i ofere o mangaiere.
continuarea intr'un post viitor..
Mergea. Capul si'l tinea sus, ridicat indeajuns de mult incat oricine sa vada ca totusi mai are incredere in ea. Vantul ii sufla in par facandu'l sa arate aproape blond. Micuta mergea domol pe strada aglomerata -nici repede, nici incet- si ii cerceta pe toti cu atentie. Inexpresivitatea lor o inmarmurea.De fapt pasivitatea, monotonia multimii era cea feroce. Sau cel putin asta era parerea ei. "Toti merg grabiti spre serviciu. Nimeni nu vede puiul de caine de la coltul strazii, copacii abia inmuguriti..nici mirosul de ploaie, de praf umed probabil ca nu il simt". Deodata o teama ii tulbura sufletul gingas: "Oare asa voi deveni si eu? Oare numai copiii pot observa lucrurile simple??Trebuie sa incerc sa'i ajut". Si'ar fi dorit sa fie undeva la tara, departe de strazile agitate care ii provocau o oarecare neliniste, insecuritate copilareasca. Era obisnuita sa traiasca in mijlocul naturii, si deja "cetatea de beton" ii provoca un fel de scarba nedefinita.
Infatisarea era normala: un pic neingrijita, cateva vanatai si zgarieturi, funingine pe brate si pe frunte, un zambet larg inca nealterat de nici o grija, si niste ochii verzi-caprui ceva mai visatori.
Ajunse intr'o piata. La ora acea inca nu venisera multi negustori, si nici gospodinele nu se inghesuiau. Trece pe langa niste cirese parfumate. Mai incolo pepeni galbeni. Isi amintea savoarea lor, dar numai ca prin vis. Si cum nici nu erau fructele ei preferate nu avea rost sa se oboseasca:cirese i'ar fi incaput infim de putine in pumn, iar un pepenas, chiar si unul mic, ar fi fost greu de laut, si fugit cu el pastrandu'si echilibrul. Se luptase mult cu ea insasi pana sa inceapa sa fure mancare. Dar fructele sunt date sa fie mancate.. natura..ii se parea trist ca naturii este furat dreptul de a fi pura si este amestecata in activitatile comerciale ale omului. Nu i se parea ca face o crima atat de mare, si oricum se baza mult pe statutul ei de copil care o proteja intr'un fel. nu s'ar fi autocaracterizat niciodata, nu stia cum sa o faca, dar privita din exterior era o perfectionista foarte mandra. Astfel, dupa ce primise de multe ori de mancare de la batranele, a inceput sa simta ca sentimentul de mila al oamenilor nu ii aduce onoare. Constienta totusi ca la varsta ei nu prea avea ce altceva sa faca, continua sa accepte, dra totusi mai rar, si incercand sa evite cat de mult putea acest ajutor. Instinctul ii spunea ca supravietuirea nu are legatura cu ceilalti. Fara sa o gandeasca, stia ca in fata mortii esti doar tu, singur. Si nu vroia sa ajunga acolo, si mai ales nepregratita.
Simte o aroma. O fi ceea ce spera ea? Aroma unei nopti blande dar racoroase si parfumate de mai..dar nu putea sa se insele! Nu cand era vorba de asta! Si da: da coltul, si le vede, mari si moi si catifelate, si le simte parfumul de neconfundat. Se apropie, nu tiptil, pt ca tocmai asa ar atrage atentia vanzatorului, dar nici in graba, exact precum un copil care pierde vremea in locuri unde nu are nici o treaba. Trecand pe langa taraba incarcata, insfaca o piersica mai mare si fuge. Aude glasul strident al vanzatorului, dar se bucura ca este lasata sa'is savureze in tihna fructul. Se hotaraste sa aleaga si o ambianta mai placuta pt a savura victoria primei piersici din acel an: parculetul ei secret, cum ii place sa'l numeasca. E suficient de ascuns printre case si stradute incat sa nu vina nici copii galagiosi care sa o cheme la vreun joc plicticos in care nici macar nu poate gandi, dar sa viseze; mai mult nu sunt nici femei trecute de a 2a varsta care sa o mangaie pe fata si pe cap. Ii placea afectiunea, dar nu asa, de la orice strain care nu o cunoaste; in fond, ea ar putea sa nu fie dragutza deloc: ar putea sa fie un copil rau si obraznic. "Astfel de femei sunt de evitat." hotarase ea cu ceva timp in urma.
Sta pe o banca cu vopsea rosie scorojita, si mushca cu o pofta cuceritoare din fruct. Zeama dulceaga ii se prelinge pe barba, si pica pe tricou. Uita complet de expresiile pe care le auzise demult la mama ei- "trebuie sa ne castigam paine de asta muncim", "vrei sa nu avem ce pune pe masa?" - si isi savureza prada cu intreaga fiinta. Trebuia sa afle o data si o data si intelesul lor, dar acum avea lucruri mai imortante de facut. Leaganele de peste drum o asteptau, iar soarele era nerabdator sa'i ofere o mangaiere.
continuarea intr'un post viitor..
Sincer nu stiu exact de ce am inceput blogu asta..k sa'mi scriu aberatiile da..dar puteam la fel de bine sa le scriu intr'un caiet..oricum nu le citeste nimeni..
Ma simt intr'un mod ciudat fericita..nu k fericirea ar fi un lucru nemaiintalnit la mine, ci kiar din potriva; bizarul consta in faptul ca am motive sa fiu trista..it's a time to lose friends right now..and i've already managed succesfully to do that with 2..una din vina mea..
Si m'am saturat de bucurestiu asta infect..vreau sa urc p munte, vreau in vama, vreau la sibiu -la concertu H.I.M-
VREAU..un cuvant de baza la mine..o actiune la kre excelez si in somn..
kteva linkuri... http://www.armleg.com/forum/mishu4u.html
http://scentofadream.hi5.com
http://www.dordeduca.ro
http://www.liquidgeneration.com
de acum incep adevartele posturi aberante
Ma simt intr'un mod ciudat fericita..nu k fericirea ar fi un lucru nemaiintalnit la mine, ci kiar din potriva; bizarul consta in faptul ca am motive sa fiu trista..it's a time to lose friends right now..and i've already managed succesfully to do that with 2..una din vina mea..
Si m'am saturat de bucurestiu asta infect..vreau sa urc p munte, vreau in vama, vreau la sibiu -la concertu H.I.M-
VREAU..un cuvant de baza la mine..o actiune la kre excelez si in somn..
kteva linkuri... http://www.armleg.com/forum/mishu4u.html
http://scentofadream.hi5.com
http://www.dordeduca.ro
http://www.liquidgeneration.com
de acum incep adevartele posturi aberante
Subscribe to:
Posts (Atom)
