ce ciudat e sa'ti revezi blogul.. posturile ca reflectia unei veri ce s'a incheiat teoretic, dar care sti ca ti'a lasat urme definitive ce iti brazdeza toata fiinta; urme fara de care nu as mai putea fi in momentu asta.. nu, ar fi altcineva zambind, scriind aici, stand pe un scauin albastru, purtand ciorapi in dungi si cu degete.. altcineva ar incurca oamenii..;) -la cel mai propriu mod- nici macar nu as asculta melodia asta (
Tracy Champan-Change) daca nu ar fi fost vara asta.
orice lucru care nu a mers cum as fi vrut a fost un rau necesar.. un rau fara de care nu as fi putut cladi celealte lucruri bune.. de fapt.. nu e corect spus "cladi".. nu am fost eu arhitecta.. sau poate da. oricum, problemele au fost spalate de bere, si ce a fost bun a ramas

va iubesc pe fiecare in parte (cei care cititi blogu si ma cunoasteti)