12.23.2006
As i was told the story of both the demise and reinassance of the admired painter, I felt squashed, crammed, between sky and the ground. The kite-shaped stars were falling, their endless tails all mixed up to form a web of uncertainties. The eyes of this web were so small I couldn't crawl through. My heart was beating as if it wanted to compensate the lack of a mouth of its own, to shout my feelings. However, even my heart wasn't powerful enough to break the web. The web approached dangerously to grasp me and then, as if ashamed, went backwards when, just in the same moment, I understood that his controversial painting has had the effect he had hoped for and that it is what he always wanted to acquire. The fact that i couldn't read through its message totally- and I was aware of that- is what hurt me most. Years before I used to be his preferate viewer, critic, FRIEND.
un post ciudat, pe care nu prea imi vine sa cred k l'am scris eu:
18.11.2006
O planeta de mincinosi. Asta suntem. Niste mincinosi,egoisti, egocentristi. Toti! Ne mintim pe noi insine, ii mintim pe cei din jur, pe cei pe care'i iubim, ne furam caciula, ne ascundem de aparente.. Ce adunatura de fricosi patetici! Intr'adevar, adevarul doare si ii face rau celui care'l spune, dar este jalnica lasitatea din noi. Prima data estgi putin socat cand vezi ca cel pe care il stimezi atat de mult devine atat de uman incat sa'si insele dragostea, esti putin dezamagit, dar il intelegi, il ierti, il iei in brate si il incurajezi spunandu'i ca stii ca va face alegerea corecta.
Dar ce te faci cand timpul trece si te trezesti in aproximativ aceasi pozitie? Cum sa te autoincurajezi? Te simti jenat fata de tine insuti, refuzi sa faci o alegere, ai multa dragoste de oferit, dar parca t simti putrezit, imputit, mucegait de a fi inselat increderea lui, de a nu fi in stare sa'ti pastrezi dragostea. Si totusi esti copil, mai ai o viata de "fidelitate" in fata...
18.11.2006
O planeta de mincinosi. Asta suntem. Niste mincinosi,egoisti, egocentristi. Toti! Ne mintim pe noi insine, ii mintim pe cei din jur, pe cei pe care'i iubim, ne furam caciula, ne ascundem de aparente.. Ce adunatura de fricosi patetici! Intr'adevar, adevarul doare si ii face rau celui care'l spune, dar este jalnica lasitatea din noi. Prima data estgi putin socat cand vezi ca cel pe care il stimezi atat de mult devine atat de uman incat sa'si insele dragostea, esti putin dezamagit, dar il intelegi, il ierti, il iei in brate si il incurajezi spunandu'i ca stii ca va face alegerea corecta.
Dar ce te faci cand timpul trece si te trezesti in aproximativ aceasi pozitie? Cum sa te autoincurajezi? Te simti jenat fata de tine insuti, refuzi sa faci o alegere, ai multa dragoste de oferit, dar parca t simti putrezit, imputit, mucegait de a fi inselat increderea lui, de a nu fi in stare sa'ti pastrezi dragostea. Si totusi esti copil, mai ai o viata de "fidelitate" in fata...
12.22.2006
16.11.2006.
Agonie
Un tigru pe-o parte zace
E trist. Carnea nu'i mai place.
Coama impunatoare'i acum plina de tarana
Din maretia'i apusa nu se mai vede nici o trasatura.
Zvelte picioruse incopitate si imblanite i se plimba in fata ochilor
Nici un muschi nu'i mai tresare
chiar de'ar vedea pusca vanatorilor.
Oare tigrul moare?
Si leoaica-i da tarcoale
Puiul din safari-apare
Ragetul sa i'l mai auda
Dar e surd.
Tigrul acum pe spate zace
E trist. Pana si coada'i tace.
Puiul se va face mare
Si regatul umbra n'are
Linistit,
Regele moare.
Agonie
Un tigru pe-o parte zace
E trist. Carnea nu'i mai place.
Coama impunatoare'i acum plina de tarana
Din maretia'i apusa nu se mai vede nici o trasatura.
Zvelte picioruse incopitate si imblanite i se plimba in fata ochilor
Nici un muschi nu'i mai tresare
chiar de'ar vedea pusca vanatorilor.
Oare tigrul moare?
Si leoaica-i da tarcoale
Puiul din safari-apare
Ragetul sa i'l mai auda
Dar e surd.
Tigrul acum pe spate zace
E trist. Pana si coada'i tace.
Puiul se va face mare
Si regatul umbra n'are
Linistit,
Regele moare.
12.20.2006
14.11.2006
~COPILUL si DUREREA~
Crescuse. Acum ii facea placere sa se joace cu margelele de sticla.. Intr'un fel era deopotriva calmant si masochist:perfectiunea de perle false o relaxa, dar cu cat se detasa mai mai mult de mediu, de tot ce o inconjura, cu atat ii reveneau in minte acele intrebari, intrebari ce aveau o periodicitate obsedanta, intrebari ce o dureau, dar care erau inevitabile. De fapt, era o singura intrebare al carei raspuns i'ar fi eliminat orice alta indoiala. Ratiune sau Simtire?
Sufletul ii plangea. Mii de albine albe, mari, cu rasuflarea moarta acopereau covorul pe care altadata il venera. Acum era prea infama pentru a mai reusi sa aprecieze frumusetea frunzelor.
Prin ochii ei totul era reflectat deformat, ca in niste oglinzi strambe:frumosul era exagerare, nefiresc, kitsch; uratul era de iubit in schimb, uratul era un test pentru a'i tine pe cei slabi departe de adevarata frumusete.
De ce nu mai era copil? De ce avea acum nevoie de mult mai mult decat de o piersica pentru a fi fericita? Cine era monstrul care o schimbase? Cum il putea ea iubi, mai ales ca nu era ca ea, era departe de natura, era mult prea comun, uman.
Nu ii placea noul sine si nu'l recunostea ca facand parte din fiinta ei.
O blanda pala de vant ii pieptana puful de pe langa urechi. Tresari. Boarea fusese destul d violenta pentru a o trezi din visare: mergea agale pe niste strazi inguste, pustii, dominate de beton, care ar fi scarbit'o altadata.
Totul o durea:gandurile, zgomotul pasilor, parul ravasit, dar totusi prea aranjat pentru ea, mainile prea albe, locurile care nu'i aminteau de nimic.. nici macar cand tragea aer in piept nu o mai facea cu atata pofta parca.
~COPILUL si DUREREA~
Crescuse. Acum ii facea placere sa se joace cu margelele de sticla.. Intr'un fel era deopotriva calmant si masochist:perfectiunea de perle false o relaxa, dar cu cat se detasa mai mai mult de mediu, de tot ce o inconjura, cu atat ii reveneau in minte acele intrebari, intrebari ce aveau o periodicitate obsedanta, intrebari ce o dureau, dar care erau inevitabile. De fapt, era o singura intrebare al carei raspuns i'ar fi eliminat orice alta indoiala. Ratiune sau Simtire?
Sufletul ii plangea. Mii de albine albe, mari, cu rasuflarea moarta acopereau covorul pe care altadata il venera. Acum era prea infama pentru a mai reusi sa aprecieze frumusetea frunzelor.
Prin ochii ei totul era reflectat deformat, ca in niste oglinzi strambe:frumosul era exagerare, nefiresc, kitsch; uratul era de iubit in schimb, uratul era un test pentru a'i tine pe cei slabi departe de adevarata frumusete.
De ce nu mai era copil? De ce avea acum nevoie de mult mai mult decat de o piersica pentru a fi fericita? Cine era monstrul care o schimbase? Cum il putea ea iubi, mai ales ca nu era ca ea, era departe de natura, era mult prea comun, uman.
Nu ii placea noul sine si nu'l recunostea ca facand parte din fiinta ei.
O blanda pala de vant ii pieptana puful de pe langa urechi. Tresari. Boarea fusese destul d violenta pentru a o trezi din visare: mergea agale pe niste strazi inguste, pustii, dominate de beton, care ar fi scarbit'o altadata.
Totul o durea:gandurile, zgomotul pasilor, parul ravasit, dar totusi prea aranjat pentru ea, mainile prea albe, locurile care nu'i aminteau de nimic.. nici macar cand tragea aer in piept nu o mai facea cu atata pofta parca.
Nu am mai scris de mult pe blog.. am avut compu stricat..Si ultima perioada..adica de fapt de la Sfantul Mihail si Gavril incoace.. s'au intamplat anumite kestii la care nu m'as fi asteptat..totul s'a intors pe dos.. sa zicem k "traiecoria mea sufleteasca" a fost neechilibrata si ciudata..
In fine.. am sa postez nijte kestii pe kre le'am scris.. in ordine cronologik..
10.11.2006
Rasuflarea'i inghetata imi intepenea orice urma de sentiment. Norii pufosi de mai devreme devenisera grei, nepasatori, precum picaturile de ploaie ce'mi biciuisera in alte ere obrazul, parul, genele. Mi'as fi dorit sa fie zapada, insa era doar o lapovita de amintiri ce'mi viola intimitatea intelectuala. Paienjeni tenebrosi ucisi dintr'o frica neinteleasa erau de fapt reincarnari ale viselor la care renuntasem. Parfumul dulceag imi trezea amintir contradictorii: pe de o parte lucrurile interzise din care "muscasem" si de cealalta, o privire prea blanda pentru a fi inteleasa, o privire a unei fiinte pe care o pierdusem fara drept de apel. Impinse de adierea rece, cuvintele pornesc singure a se insira, formand un sirag bizar de pietre nepretuite in valuta. Unele dintre acestea iti gadilau orgoliul, iar altele te prabuseau in abisuri ale constiintei, "piscuri ale adancimii" de care nu avsesesi habar.
As fi vrut sa aflu raspunsul la o intrebare pe care imi era teama sa mi'o pun: de ce ma treceai prin toate starile de la ura la indiferenta la veneratie??
Materia cenusie imi era aprovizioanata cu tot felul de "chestii" mai mult sau mai putin relevante, dar tot ce'mi trebuia era o perfuzie cu tine, cu dragostea ta. Era(i) singurul lucru care ma mai misca, care'mi cutremura lumea chiar, dar si singurul lucru care'mi lipsea. Si acum ca'l aveam, viata mea parea sa fie intr'o neincetata publicitate, eram in stand-by. Dura prea mult sa tintesc spre o noua dorinta. Nu'mi era suficient, dar nici nu'mi ajungea.
Eram bombardata de mii de lucsi, de electroni, protoni si poate nano-microbi, de care putin imi pasa...din nou sufletul mi se bandajase in scoica lui. Si era singur.
Carouri de punkeri, floricele de hippioti, strasuri de hauseri, elefanti impaiati, delasarea veiozei prafuite si arse, hacky-sackul decolorat de jeg, cuvintele ce sar, alearga, danseaza surd, fara ecou; priviri adormite, pinguini ce au uitat sa inoate, timbre asezate gresit in clasoare, pareri pe care nu le poti tine pentru tine, cifre care te poarta din "plus" in "minus" si de la N la C intr'un vartej monocromatic, dansuri fara substanta, hidrocarburi cu formule kilometrice, ore de la care chiulesti ptr simplul motiv ca nu ai altcandva sa obtii compania anumitor persoane, sacrificii intotdeauna inegale..formeaza o lume in deriva.. o lume care uita sa vorbeasca in 2 peri si sa se intrebe daca "dragostea murit'a oare?". Si eu, lupul moralist, fac parte din lumea asta.. uneor mai fug.. (cu cine as fugi? sau cine ar fugi cu mine?)
In fine.. am sa postez nijte kestii pe kre le'am scris.. in ordine cronologik..
10.11.2006
Rasuflarea'i inghetata imi intepenea orice urma de sentiment. Norii pufosi de mai devreme devenisera grei, nepasatori, precum picaturile de ploaie ce'mi biciuisera in alte ere obrazul, parul, genele. Mi'as fi dorit sa fie zapada, insa era doar o lapovita de amintiri ce'mi viola intimitatea intelectuala. Paienjeni tenebrosi ucisi dintr'o frica neinteleasa erau de fapt reincarnari ale viselor la care renuntasem. Parfumul dulceag imi trezea amintir contradictorii: pe de o parte lucrurile interzise din care "muscasem" si de cealalta, o privire prea blanda pentru a fi inteleasa, o privire a unei fiinte pe care o pierdusem fara drept de apel. Impinse de adierea rece, cuvintele pornesc singure a se insira, formand un sirag bizar de pietre nepretuite in valuta. Unele dintre acestea iti gadilau orgoliul, iar altele te prabuseau in abisuri ale constiintei, "piscuri ale adancimii" de care nu avsesesi habar.
As fi vrut sa aflu raspunsul la o intrebare pe care imi era teama sa mi'o pun: de ce ma treceai prin toate starile de la ura la indiferenta la veneratie??
Materia cenusie imi era aprovizioanata cu tot felul de "chestii" mai mult sau mai putin relevante, dar tot ce'mi trebuia era o perfuzie cu tine, cu dragostea ta. Era(i) singurul lucru care ma mai misca, care'mi cutremura lumea chiar, dar si singurul lucru care'mi lipsea. Si acum ca'l aveam, viata mea parea sa fie intr'o neincetata publicitate, eram in stand-by. Dura prea mult sa tintesc spre o noua dorinta. Nu'mi era suficient, dar nici nu'mi ajungea.
Eram bombardata de mii de lucsi, de electroni, protoni si poate nano-microbi, de care putin imi pasa...din nou sufletul mi se bandajase in scoica lui. Si era singur.
Carouri de punkeri, floricele de hippioti, strasuri de hauseri, elefanti impaiati, delasarea veiozei prafuite si arse, hacky-sackul decolorat de jeg, cuvintele ce sar, alearga, danseaza surd, fara ecou; priviri adormite, pinguini ce au uitat sa inoate, timbre asezate gresit in clasoare, pareri pe care nu le poti tine pentru tine, cifre care te poarta din "plus" in "minus" si de la N la C intr'un vartej monocromatic, dansuri fara substanta, hidrocarburi cu formule kilometrice, ore de la care chiulesti ptr simplul motiv ca nu ai altcandva sa obtii compania anumitor persoane, sacrificii intotdeauna inegale..formeaza o lume in deriva.. o lume care uita sa vorbeasca in 2 peri si sa se intrebe daca "dragostea murit'a oare?". Si eu, lupul moralist, fac parte din lumea asta.. uneor mai fug.. (cu cine as fugi? sau cine ar fugi cu mine?)
Subscribe to:
Posts (Atom)
