Daca lumea ar fi bazata pe adevar, ar fi haos.

Nu este o teorie proprie, dar din pacate am uita unde am citit.o. Totusi, vreau s-o redau aici, pentru ca la o scurta analiza imi pare foarte adevarata.
Minciuna este o stare naturala a omului, probabil provenind dintr-un indepartat instinct. Suntem terifiati de necunscut, pnetru ca undeva, inconstient, ni-l imaginam negru, lipsit de caldura si confortul prezentului palpabil. Cu alte cuvinte, ne este teama de a pierde ce avem. Si din tema asta se naste minciuna: ne ascundem gresile, le inchistam in cel mai indepartat coltisor al nostru astfel incat nici noi insine sa nu le mai vedem, simtim, sa nu le mai purtam pe umeri. Pentru ca ne pasa foarte mult de parerea altora (ceea ce consider a major fault of human kind)..si asta de ce? Daca "ei" nu trec peste micile noastre imperfectiuni inseamna k..(*how shall i put this?*), sunt cu totul alte persoane decat cum le interceptasem noi.

Esti in intuneric bezna. Intunericul de la facerea lumii. Deodata o lumina brusca apare in fata creatorului suprem, iar el tresare speriat. adevarul se nascuse pe o planeta indepartata, din alta galaxie decat cea asupra careaia avea el control. Totusi, acest adevar fsese atat de puternic, de self-sustained, incat luminase cale de ani-lumina. Era ca nasterea unei stele..indepartate.
"Asta m-a facut sa tresar. Trebuie sa avem ceva mai temperat..ceva cam la el dar la o scara infinit mai mica." Si creatorul a aprins o lumanare. Era mare,alba, si facea mult fum. Era Minciuna: aparent curata, dar invaluita intr-un val de fum,pentru orice eventualitate. Creatorul era satisfacut: ne facuse dupa infatisarea si asemanarea sa: limitati si fizic si moral.

Sa schimbi o intreaga rasa nu poti, minciuna e implantata adanc, mai mult decat la nivel genetic. Pentru ca e o portita de scapare, cand nu mai ai gloante sa lupti, cand sabia ti s-a tocit, esti ranit si scutul ti-e rupt. Dar cu Adevarul nu trebuie luptat, el trebnuie primit inlauntrul nostru ca pe un cadou, ca o multumire (dar multi sunt lasi). Dar daca te schimbi pe tine (sau deja ai facut-o) iti vei face cel mai mare serviciu.

Ever since i laid my eyes on some notions of maths, i've been wondering how and why this science appeared. Has it ever occured to you that, maybe, someone backthere, in ancient history, someone tried to put the human existence into an ecuation...and,thus, they established that the counting system they used in commerce, and other daily activities, could be used in a more abstract way, a conventional one, to symbolies certain emotions. (0!=1. this is a convention, cannot question it, cannot explain it, you just take it as it is. There ar social conventions, too...right? n.e.: You don't scratch your intimate body spots in public. :))...but why are they so much more special than other body parts?) For decades, they haven't managed to find such an ecuation (considering they have been looking for one.) It seems impossible: "To define is to limit" (Oscar Wilde). But people have thei limits, principles, laws, they would not disobey...And so do functions of numbers. Coming to this point, could you go so far (or not that far , actually) to perceive people as functions...each definated by diferent, and more (or less) super complex ecuations? If you analise those functions on intervals, you''ll discover a certain monotony, but on time to time they'll vary, they'll fall vertiginously down, or jump high up in the sky. Our lives have ups and downs: exactly when you float more peacefully in your dreamland, you'll fall, or you will be sollowed by a black hole. And when you do not react, think or feel accordingly to the usual domain of values,people will raise their eyebrows, and try to 'solve' you as a whole different function...

"When a man is starving in the streets he is not thinking of bread and water, but of caviar and champagne." Adolf Hitler

Ma intreb..de ce de atatea ori pe parcursul vietii suntem orbi (sau suntem martori la incapacitatea altora de a vedea) ? Toti ne punem intrebari...dar de multe ori inchidem ochii si nu vedem raspunsurile, vorba aia, "nu le vedem de nas", complacandu-ne intr-o piesa de teatru menita sa ne etaleze suferinta prelungita. Ne fixam teluri inalte, si ne dam cu capul de pereti pentru a le realiza, in loc sa sarutam acesti pereti pentru ca sunt acolo, si reprezinta o casa, un obstacol menit sa ne tempereze avanturile nebunesti. Nu poti ajunge din Groapa Marianelor pe Varful Everest intr.o fractiune de secunda,iti trebuie timp de acomodare, altfel presiunea te.ar ucide. Paseste pe fiecare treapta din urcus, iti va lua mai mult timp, dar vei ajunge viu sus.Si tine ochii deschisi, sunt Jokeri peste tot, asteptandu-te. Ia-i si pe cei negri: dupa necazuri vei fi mai puternic, mai matur.

Exemple sunt suficiente. Orb esti cand te uiti dupa cel mai dragut tip din liceu, in loc sa.ti intorci capul la prietenul din copilarie. Esti orb cand esti inconjurat de fete dar pe colega de banca o privesti doar ca pe o buna amica. Tot blind as a bat esti si cand iti faci pareri dupa conturi de hi5. Orbule, ai stat vreodata sa privesti cerul noaptea, sa.l vezi cu adevarat, plin de stele cum e el? Esti mai orb decat un nevazator cand iti imbraci uniforma neagra de metalist dur, sau cea dungata de punker anarhist. Vrei sa schimbi lumea? Incepe cu tine, si priveste-ti prietenii, au nevoie de tine.Orbule!!

Eu mi.am deschis ochii intr.o zi, ducandu-ma spre liceu (8->) . Tu cand ai sa o faci?

Cristian ajunsese sa se confrunte cu toti monstrii copilariei lui. Isi amintea bine cum se trezea,copil fiind, inconjurat de intuneric, ud de o sudoare rece, animalica, a fricii,cum dintii ii clantaneau usor si pielea ii era de gaina. Isi strangea patura in brate, si incerca sa arunce sulite din priviri prin valul opac al intunericului. Isi promitea ca se va face mare si va infrange creaturiile ngre, imense, care-l prindeau in vise, ii sugrumau imaginatia. Si totusi se ciocnise personal de ei. Era mai rau, in realitate. Acesti monstrii erau prea abstracti pentru a-i recunoaste si intelege din prima, si oricata forta bruta ar fi avut (si slava Domnului, anii de handbal erau de ajutor in acest sens) nu.i putea prinde,si subjuga la randu-i.

Cristian este un naiv. Si numele parca il predispune la asta. Iisus Cristos a vrut sa salveze omenirea. Pe toti, printr.un singur gest. Nu e asta generalizare si superficialitate?Si credinta ca un singur lucru e valabil pentru toti...printr.o singura ii vei aduce pe toti de partea buna a baricadei. Copilaros si naiv.

Baiatul era intr-un impas. Isi punea multe intrebari, avea multe temeri, si posibilele rezolvari pe care le gasea se bateau cap in cap. Ii era frica de superficialitatea celorlalti. Asta il innebunea. Cuvintele lor goale, minciunile ii pareau niste capcane, niste fundatori care l-ar fi inghitit daca se lasa prins.De unde stia el in cine va putea avea incredere? Totusi, suspiciunea, l.ar fi adus in bratele altui monstru: singuratatea.

Aici e deosebirea. Gestul Lui nu a fost de o asa o importanta cat ii dau Prea-Fericitii. EL stia ca viata de apoi este una imbelsugata, la dreapta si alaturi de Tatal. Nu a plecat pentru noi. S.a sacrificat pentru el, pentru a-i fi mai bine in alt 'loc'. Si totusi, omenirea este oarba din cauza acestui gest.

Si Cristi e orb, el nu are simtul mijlocului. Unde sa se opreasca increderea si unde sa porneasca susecptibilitatea. Da,da si chiar si sufletul ii este orb....nu a aflat k antagonic monstrilor, se afla si creaturi feerice, care plutesc si sunt langa tine oricand esti dispus sa le vezi. Cristi nu stie sa iubeasca, asa ca nu poate sa iubeasca nici Visarea nici Iubirea.

Oare Mantuitorul ne.a iubit? Oare eu am dreptul sa Ii contest numele? Si daca Ii contest numele, inseamna oare ca Ii contest intreaga existenta? Eu nu cred ca ne.a mantuit. Eu nu ma simt asa. Eu am fost invatata ca trebuie sa trec prin viata fara de pacate, pentru a ajunge in Rai. Asta inseamna ca trebuie sa.mi aflu, sa.mi castig iertarea, mantuirea singura. Ceea ce ma face sa ma intreb, inca o data: ne.a mantuit El ori ba?Si de a fost asa, a fost ..in van?Era valabil doar pentru generatiile de atunci? Si de ba, pot..inclina sa cred ca tot crestinismul e un joc politic? Asta e prea de tot, chiar si pentru mine.
Clar ca ne.a lasat orbi mantuirea asta. Suntem orbi la cei din jur, suntem singuri si egoisti in esenta. Cei din jur sunt doar unelte ale ipocriziei noastre: ne trbuie prieteni pentru a ne insela singuratatea, pentru a da impresia unui spirit de colectivitate. Nu vrea sa generalizez. Nu toti sunt asa. Dar... sunt multi, carora le.au fost scosi ochii cu aceasta Mantuire. Si au fost asurziti de strigatele propovaduitoare de credinta ale Inaltilor Prelati. Si..atunci oamenii au inceput sa devina mici Dumnezei ei insisi: au facut oameni dupa chipul si asemanarea lor, si anume, oribi si surzi. Iar daca presupunem ca Cristos a "plecat" pentru el...inseamna ca era un egoist. Si inseamna ca se explica "dupa asemanarea cui" suntem si noi.

Stii sentimentul ala cand totul merge pe dos? Eh, it's just happening. Plec de acasa, sa vorebesc cu o fosta profa de engleza..avea treaba. Ok.. ma duc pana in Unirea..fara probleme aici. Vin acasa, ca orice om, primu lucru pe care il fac este sa pornesc calculatorul. Dar iata! mess-ul nu merge. Incerc meebo. Dupa 5 minute se deconecteaza. "Cu atat mai bine" imi spun. "ma duc sa vad care e faza cu mp4 ala"...cat am fost in bulgaria s.a stricat...in sensul ca se aude si prin casti si prin micul difuzor pe care il are. Deodata. Daaaar...ia garantia de unde nu-i. Lucky me, o inspiratie fotografica ma loveste din plin si ma duc sa pregatesc terenul. Totul frumos... caut papusile mele Barbie (aveam nevoie de una ptr o poza) ma simt din nou copil (nu ca nu as mai fii oricum), uit de tot si ma bucur sa le tin in mana sa le pieptan, sa ma uit la micile lor castroane si chestii de bucatarie..., imi amintesc o dorinta veche...de a avea propria colectie odata si odata. Aduc in sfarsit si aparatul. Si...dau pe M. De la Manual. Si apoi...*suspansu asta* ecranul se face albastru si scrie mare cu rosu..."BATTERY EMPTY".
lol. :))

ciudat e ca nu sunt pissed sau ceva. Inca. :))
Asta cred k e primu meu post din realitatea mea...adica "am fost acolo si m.am intalnit cu x si ce frumos a fost"
daar ma plictisesc.
si ca tot veni vorba, ma trec fiorii gandindu-ma la rezulatatul de la cpe...

gata, too much. bye :)) :P

asteptare...

Nu.ti petrece viata asteptand, scrutand zarea pentru o minune care nu exista, o himera care nu va depasi granitele imaginatiei tale. Priveste in schimb, atinge, asculta miroase minunile de langa tine, strange-le in brate si bucura-te ca sunt ale tale si nimeni nu le poate lua.


Vrabiuta nu stiuse asta. Sau poate nu se putuse impotrivi. Dar acum se gasea iubind Pasarea Pheonix. Era mult peste conditia ei si stia asta foarte bine. Pheonix-ul era aproape un semi-zeu si orice ar fi facut nu l-ar fi putut urma pe taramul nemuririi.
- De ce nu ma iubesti? da.mi macar voie sa te iubesc eu. Fii o statuie, si.mi va fi de ajuns.
-Sa.ti spun un secret.
-Dar nu vreau... nu vreau sa ma omori apoi. Daca mor nu am certitudinea ca voi ajunge undeva unde sa te pot privi, mirosi, auzi...Nu stiu daca as mai putea spera la o fugara atingere de aripi, la o impletitura din modestul meu ciripit si madrul tau tril. Nu mi te fura.
-Nu te voi omori. Decat altfel. Ti se parea ca duci o existenta prea fericita? Te.ai gandit ca dragostea e o noua provocare, ultima treapta neurcata? Si unde credeai ca vei ajunge? Acum e prea tarziu sa renunti. Ai fost infectata. E un parfum ce ti se lipeste de pori, o muzica ce.ti rasuna in timpane, un dans complicat pentru care trebuie sa simti arta pentru a-l intelege, dans ce te poarta intotdeauna altfel in acelasi loc. Daca nu stii (si nu te poti naste decat cu asta in sange) te vei impiedica mai devreme sau mai tarziu...sau vei accepta sa traiesti la nivelul pamantului, alaturi de un partener al carui dans nu iti este destinat. Dragostea e o halucinatie mai reala decat orice iti atinge pielea, pentru ca ea este in tine. Si de tine insuti trebuie sa fii cel mai sigur intotdeauna. Dspre restul trebuie sa astrezi un minim de 1% indoiala. Da, o halucinatie ca visai.. ca iubesti. Esti hipnotizat, si cand se numara de la 10 la 1 te trezesti si uiti tot. De ce aveai nevoie de un astfel de lux? Sau credeai ca imi faci o favoare? Credeai ca am eu nevoie de luxul asta?
-Tu crezi ca sentimentele suna sau iti dau un sms sa vada daca esti acasa?
-Nu ma face sa iti reamintesc ca tu esti o vrabie.
-Si ce are a face? "Dragostea ne face egali cu zeii"...sunt un uliu, sunt un flamingo, o pasare colibri, sunt si un peste zburator daca vrei. Mai mult: sunt toate astea la un loc..si se adauga bomboane, jeleuri, piper, ceai, carti. Element X e dragostea. Dar oricum, povesti despre dragoste ascult in fiecare seara, oriunde as zbura..Ce rost are sa le teoretizam?
-Vorbesti prostii si se pare, daca asa e cum zici, ca nu intelegi aceste concepte in practica personala.. Te uiti prea mult la televizor. Esti doar un copil. "It couldn't have worked between us."
-" You don't know that, honey." Si tu te uiti prea mult. Vorbeai de arta.. de artisiti ... a fi copil e o stare psihica.. nu are legatura cu maturizarea. Il iau ca pe un compliment, desi imi dau seama, cu tristete, ca nu a fost spus asa.
-E usor sa te fac sa fii rea...e si un noroc si un ghinion.
-Spune.mi secretul ala.
-Nu ai sa ma crezi.
-Stiu ca mi.l vei spune...
-Te iubesc si eu.
-Vreau sa te cred. Dar nu inteleg ceva: ce sta intre noi atunci?
-Chiar eu. Sunt un Pheonix, si as arde in flacara proprie pentru eternitate daca mi.as trada confratii in acest sens.
-Atunci nu ai inteles ceva. Pentru dragoste faci orice. Tradezi natura si nu meriti sa simti ce spui ca ai simti si nici ca altcineva sa simta la fel pentru tine. Nu esti decat o cioara in haine de Pheonix< unul adevarat ar pune mai mare pret pe sentimente

~COPILUL SI DUREREA~

Se impiedicase si cazuse. Orice copil cade. Dar viata ei fusese un sirag de cazaturi, de julituri, explozii, accidente... sirag rupt de unele momente pentru care ar fi dat orice sa continue, sa "inghete" timpul in acele clipe.
Statea sprijinita de un zid, la umbra unei cladiri inalte, de sticla, simbol de neinlaturat al unei civilizatii dependente (de orice: politica, fotbal, cumparaturi, muzica) si isi clatea genunchii de sange, isi spala amintirile de tristete. Viata ii trecea prin fata ochilor cu 100 km/h. Viata ar trebui amendata: conduce cu viteze mult peste limita admisa in orase, iar pe autostrada face pana de motor.
Ea nu mai vroia sa conduca. Viata fusese o sarlatana cu ea, ce avea mai de pret: ii luase copilaria. De fapt, ea intotdeauna avea sa fie copil, dar lumea nu.i mai recunostea "statutul", iar asta ii fura jumatate din placere. "A fi copil este o stare de spirit. Nu te opresti din a fi copil la majorat, dar nici nu mai poti continua daca cineva iti fura asta." gandea.

Avea 40 de ani si 2 copii: un baiat de 13 ani si o fata de 10. Normal ca ii iubea nespus, dar de nenumarate ori ii vedea ca fiind fratii ei, companionii ei de joaca si se satura sa joace rolul de mama serioasa. Era un copil si ar fi alergat cu ei, s-ar fi aruncat cu ei in iarba, ar fi prins gandaci si melci cu ei, si la randu-i i-ar fi invatat sa alerge cu lupii.

Asta ii era durerea: nu mai avea timp sa fie copil, nu mai putea sa alerge cu lupii, sa doarma intre ei pe muschiul padurii. Altadata lupii o inaltau prin simpla lor companie pe niste culmi ale existentei unde nimeni altcineva si nimic altceva nu ar fi fost in stare sa o urce. Ei erau un simbol al sacralitatii, al unei puteri superioare.. si totusi erau incredibili de reali, de pamantesti.

Voi fugi! O saptamana. O luna. Un AN numai pentru mine. Voi trai din nou cu ei, vor fi familia mea din nou. Dar... voi mai fi in stare? Ma vor recunoaste ei? Ma vor mai primi frunzele in cetatea lor, imi vor mai oferi culcusul catifelat si mirosul suav? Isi va mai inchide luna ochiul cand ma voi aventura in apele raurilor si isi vor mai opri acestea cursul doar pentru mine? Sau miros pra puternic a civilizatie de beton, a bani, electrocasnice, asigurari, comfort, filme hollywood-iene, haine scumpe? Ma vor ierta ca le-am parasit, alegand sa am locsorul meu caldut si bine-determinat in ierarhia sociala? Vor trece cu vederea ca am trait printre cei care seaca raurile, ranesc padurea si fura mancarea lupilor? Sau ma vor considera o renegata, parte din "lumea buna"?

Mainile lui imi atingeau gatul, alergau prin parul meu.Degetele sale lungi pareau niste balerine indelung antrenate pentru a da o reprezentatie perfecta. Dintr-un motiv necunoscut nu-l puteam vedea, dar STIAM ca este EL..parfumul lui dulceag -parfum cu iz de civilizatie antica- imi soptea dragostea lui. Acum degetele isi dadeau reprezentatia pe buzele mele...intr-un preambul tandru, un preludiu al unui sarut pur, inocent, lipsit de sexualitatea animalica pe care altii mi.o oferisera din plin pana atunci. De ce nu se rezuma viata la o secunda imensa, o secunda "larger than life".. o secunda-concentrata, pe sistemul supa instant la plic: din cateva grame iese o supa mare?!

"Snap out of i!" a voice inside y head yelled. Sunt de 3 ani bolnava de agorafobie, si nu mi.am mai parasit apartamentul. Iubeam civilizatia, dar ea m-a dezamagit, m-a marginalizat. Intotdeauna am fost un copil, si am ramas un copil. In camera mea totul este mort..doar imaginatia mea mai are sclipiri vii, sclipiri care dor ingrozitor de altfel, pentru ca imi aduc aminte ca am fugit ca o lasa, parasind tot ce iubeam. Da, acele palpairi de imaginatie sunt singura punte de ne rupt cu civilizatia, cu societatea. Si nu as vrea s-o rup.. as ajunge un animal din toate punctele de vedere. Pt ca omul este un animal de societate si ea ii este adanca implantata in toate madularele.. in ADN.. in tot. Si daca reusesti sa te debarasezi de ea, iti pierzi si constiinta -cred eu- si.. nu mai existi..paff!!.. sau nu mai existi in regnul..uman.

Suntem 70% apa. Ce forma vor avea cristalele de apa din organismul cuiva fara constiinta?

Nu cred.

surrender

let me mess up with tour mind. Aparently, it would be an innocent game, you won't know what's got you in its claws. I'll break the chains that bind your fate, i'll teach you to cross all boundaries and boarders. Don't you want to reach the end of the world inside you while forgetting there is even one outside...?oh.. just be a nice, little masochist and surrender your brian to me. It is a fair trade: you giving me full control on your thoughts, and me being the most human (and humane) drogue you've experienced, a generator of sensations you couldn't have imagined...

(a picture by myownlittlecorner on deviantart)

"let's not see each other for 10 years"

de cate ori auzim, pe muteste, cuvintele astea in a lifetime? de fiecare data cand realizezi ca cineva pentru care ai face ocolul lumii.. nu ar merge nici pana la buticul din colt pentru tine... mai mult decat atat... gaseste amusing orice prilej de cearta.
vezi tu, mi se parea stupida acea replica... <<>> gandeam eu. dar.. asta e doar.. teoria eticii, totusi fara aplicatii in realitate. nu se cearta oare oamenii constant? oare stiu oamenii sa aprecieze VREODATA ceva? e mai interesant sa te joci cu cuvinte: uneori sa le fauresti, sa le daruiesti, sa le soptesti, sa.. i le razi in nas.. si sa arunci cu ele, ca si cum ar fi niste proiectile. e amuzant sa le vezi izbindu-se, daramand zidurile unor suflete, cu exploziile lor intarziate. e funny "haha" .. iarna baietii arunca bulgari in fete.. le trantesc in zapada. doar k zapada e alba, curata, pufoasa...unlike the human-nature (acum k o scriu, imi dau seama k mie mi se pareau interesanti oamenii..ma fascinau!! acum.. se dovedeste ca sunt alte subiecte de interes mult mai.. demne de luat in considerare... cum ar fi.. SA DEVIN DAMA DE COMPANIE!! which is a good idea, come to think of it, ptr k te minti frumos, scufundandu-te in bani, te plimbi in sferele de inalta influenta, si sa le faci si lor hatarul de A DEVENI O PAPUSICA DE PORTELAN...eventual p sfori. nu, nu, nu una gonflabila!! now honestly, how does this sound?)

u'r stubborn and tough, huh?... "sa nu mai vorbim pana la banchetu de a12a. cap ou pas cap?"

*trebuie sa precizez k persoanele despre care e vorba "mascat" nu au luat la cunostiinta existenta acestui blog. in plus, numarul lor este in crestere. beware, a criminal might be at large ;)*

ati vazut posterele alea cu un om mustacios nu? poate chiar ati bagat de seama cum se numeste trupa: GOGOL BORDELLO.SI asta Este cea mai open-minded idee de a baga si tiganii in randul oamenilor, de a arata ca orice popor are lucrurle lui bune, oamenii lui talentati..Si faptul ca ROmania a acceptat venirea lor pe meleagurile autohtone demonstreaza mult bun -simt si ca, in ciuda parerii generale, nu mai suntem chiar inveterati in comunism..si am reusit sa scapam inmare masura de ideile imputite din trecut. Bravo domne! Chiar bravo-bravissimo!!

REvendind la Gogol Bordello. Eu asta numesc o trupa care are ceva de spus.. o trupa aerisita, care s-a gandit sa schimbe putin perspectivele, sa aduca un suflu nou in muzica, o miscare traditional-moderna: infatisari de tigani cu cortu, dar care canta la tobe si la chitari, si fac showuri si lanseaza albume..

Eu merg mult pe jos.. si asa, cascand ochii stanga-dreapta am vazut posterele de concert (25 mai-Arenele Romane) .. si curiozitatea m.a facut sa downloadez si eu, ca tot omu, un album.."Gypsy Punks" cred k se cheama.. Inca o data, nu e doar a new view on punk, but a new view on music, and anyone who considers himself as having a minimal music culture should try them :)

nu am gasit prea multe video-clipuri pe youtube.. mai multe inregistrari din concerte.. still.. uite unu: click!

"o linie oblica este linia decaderii umane" gandii tatal cu voce tare, in timp ce incerca sa o faca pe fetita lui de 5 ani sa tina minte..

si chiar daca acum ploua, si picaturi mari siroiesc pe burlane interioare, si chiar daca ascult muzica tiganeasca si ma cert cu cei pe care ii iubesc.. tot va veni si vara. vara, cerul e senin si ploaia se opreste. cum de m.am gandit iar la tine scriind asta? poate esti doar un fetis de.al meu.

ce cacat? :: e incredibil : esti doar un .. FETIS. .. sau mai bine nu.. k alea ma obsedeaza. oh well.. "mai e si maine o zi"

duminica am fost la muzeul satului. BELITI OCHII LA MARETIA MEA :

HRISTOS A INVIAT!!

"Take away,

these hands of darkness.

Reaching for my soul.
Now, the cold wind
blows out my candles.
Feeling,
only fear,
without any hope.

A thousand dark moons.
A thousand winters long.
A million fallen stars,
the candle burns in the womb"

(Candles- Within Temptation)

nu.ti stinge flacara sperantei

"Lumina ce o simt

navalindu-mi in piept cand te vad

oare nu e un strop din lumina

creata n ziua dintai,

din lumiina aceea-nsetata adanc de viata?"

"

"Sa fie lumina!!"

O mare

si-un vifor nebun de lumina

facutu-s-a-n clipa:

o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi

o sete de lume si soare."

(Lucian Blaga- Lumina)

fata care are "THE COMPLETE ENCYCLOPEDIA OF BEER" si care are prieteni minunati 9ink o ocazie sa va zic ca va iubesc) va merge la ROLLING STONES \:D/\:D/\:D/ !!

Privirea ei nu intalnea nici un obstacol, se pierdea in vid, se prabusea, fara vreo tinta, printre niste ganduri amorfe, a caror esenta nici ea nu o prindea. Obosise sa lupte. Ramaneau doar doua maini intinse, care se cautau peste sute de kilometri, peste orice bariera profana. Ei cautau atemporalitatea, si aceste himere erau putinele sperante cu sanse de adeverire. Ea ii raspundea cu lacrimi uscate la urletul sau mut de ajutor. Dar el stia ca ea ar fi acolo oricand. Si cand avea sa fi strabatut desertul, va trece pragul unui orizont mai bun.

Ea nu stia ca multi din juru.i strabat, fiecare in parte, propriul desert. Toti urlam cate o zeitate surda. Sau poate, nu stim cum sa urlam, cum sa ne rugam.
"dar ce e o stea, intre atatea mii?e la fel ca o iubire pierduta printre altele."
"stii bine ca nu e asa. Lacrimile tale sunt apa de suflet, si sunt singura substanta care ma ajuta sa supravietuiesc. Daca nu am plange, apa planetei s.ar imputina. Toti oameni sunt la fel, dar tu trebuie sa fii un mediocru aparte. "

povestea lor continua, neintrerupta de vreun dezastru sau de o minune. povestitile tutoror se itrpatrundeau, incalcindu-se, iar povestitorul se plictisise, isi luase concediu. singur, ca intotdeuna.

duminica se face targ la rascrucea drumurilor..

si intreg satul vine sa caste gura..

scriitorii isi cumpara creioane, bucatarii stergare, mascaricii capete de Mos Ion Roata, si negustorii.. isi practica meseria.

nu discriminam...:-s



spectatorii muti ne supravegheaza.

"nu aveti voie sa ne pozati ouale."

bine ai venit acasa

orice petrecere se incheie cu tarafu.. (not)

uite un post nou.

exista explozii si implozii; bombele atomice explodeaza, cladirile fac implozie, adica spre inautru, inwards.

de mult se spune ca lumea, tot ce poti cuprinde cu gandul plus ceea ce mai ramane, s.a nascut dintr.un nimic.vidul a devenit infinit. dar daca la un moment dat infintitul va redeveni vid?

si daca aceleasi fenomene se pot produce la un nivel de ordinul 1 la puterea -9999999999...9999 (mda, sunt la real :)) ) in eul uman? adik, concret, daca am accepta acest fenomen ca veridic, ce s.ar intampla?si inca mai mult,trist e ca in fiinta noastra suntem doar noi insine, si nu e nimeni sa ne prinda cand vom face implozie..

ajutor?

ok, am mintit...:P

sangele apa se face...

voi deveni cinica. ca ai doua variante:ori devii selfless si 'lifeless', ori devii self obssesed si cinica.
si inca o data, nu o sa ma schimb pentru nimeni in viata asta.. fara exceptie!! si, "cand ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu", k dak nu ati aflat, "scorpionii nu uita nimic niciodata si v.o platesc knd va e lumea mai draga".
si, poate sunteti ktiva carora le.as ierta fff multe (si va iubesc), dar nu v.as ierta sa.mi cereti sa fiu intr.un anumit fel.. si nici nu as crede.o k ati face asa ceva. dar, iata k sunt om, si ma mai insel

si cum spuneam, devin o cinica, si orice notiune, cum ar fi realiate, prietenie, iubire (asta mai ales), sunt infinit departe de mine.. k niste stele pe kre toti le admira, dar totusi, ptr mine,eu cea profana, sunt reci, intangibile, de necunoscut vreodata. asa simt acum, si totusi sentimentele imi ingheata intr.un rictus penibil...

habar n.am de mine.

buna vorba bah, dudletzule lame, nu mai am loc de mine pe strada..

"you said you'd never turn your back on me" and i believed you...

everything falls to pieces.

Love In Plaster

by The Hives

I really thought
That we had something moving faster
Than love in plaster.
I really thought
That we had something growing stronger
But it grew no longer.
I thought this time...
Yeahhhh.

I really thought
That we had something set in motion
More than foul devotion.
I really thought
That we had something out of the ordinary
More than stationary.
I thought this time...
What we had you and I!

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

I really thought
That we had some-thing...More than a...
BORE!!!!
I really thought
That we had something more than a violation
Of my imagination
I thought this time...
What we had you and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

And I'm better off dead!!!
I really thought it could work out
I learned it couldn't cos somehow
We couldn't get along..We wouldn't get along
A little something on the side
Would make you feel more worthwhile
You think..I won't be long...you couldn't be more wrong.
I thought this time..
What we had
You and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head

Now it's all lost
And it's all gone!
Don't I know it.

baby, don't cry.. and don't fall asleep on the maths book.. when the bad it's so cosy.. "is it?!?!".. the voice within my mind yells. it is cald, it's true, comes an ansewr from another me.

maybe you'll find one day someone to find trust in, " a little me"="a liitle you", somenone to have Breakfast at Tiffany's with. just maybe....

blurry

Ioana privi in ceasca de ceai. Isi pipai carliontii imaginari din parul ireal de drept, iar cu cealalta mana se juca cu margelele de la gat. Nici ea nu.si dadea seama cat de tipica ii era secunda aia: visa, si se juca, isi transpunea fizicul in alt plan. Tigara isi continua neluata in seama prelungul vaiet. Oare ce univers se ascunde intr.o ceasca de ceai? Cum ar fi sa t arunci, sa te ineci in acea licoare aromata, sa sari din corpul general valabil, lumesc, in particularul abstractizat, absolutizat al moleculelor? Ea credea ca si ele au o viata proprie.. cu actiuni, sentimente.. oarecum si.ar fi dorit ca existenta ei sa se desfasoare la nivel armstrong-ian, nu ca nu era multumita de prezent, dar, parca nici chiar multumita nu era. De fapt, tocmai asta era problema: cu greu isi mai dadea seama de propriile dorinte, sentimente. Ioana era propriul ei drog, si nu era o narcisista, si nic o frustrata. Nu.i placea sa fie incadrata sub nici o eticheta:nici macar sub cea de rebela. Ea vroia sa fie complexa, sa varieze. Si nu mai reusea. Anumite aspecte ii scapsera de sub control, exact cum spuneau parintii ei ca le scapase ea "de sub mana". De ce nu isi mai putea influenta sentimentele asa cum facea altadata? Dar altadata nu.i pasa.. facea haz de necaz. Acum, nu stia care e necazul. Simtea ca toti pe care ii iubea era langa ea, trebuia sa.i bata pe umar si ei si.ar fi intors fata zambindu.i.. doar k nu ajungea la ei... nu se putea intinde.. era prinsa intr.un fluid., negru si cald, mediocru. Dar stai putin, de fapt cine erau astia pe care ii iubea??
Deodata s.a impiedicat de ceva. Cu un zgomot ingrozitor, de material rupt. Cineva i.a dat mana sa se ridice.Dar nu.si dadea seama cine. Mana acestuia parea imponderabila, iar intunericul era prea dens pentru a distinge. "Dar cine esti?" rosti, fara a.si putea auzi propria voce. "ceea ce ai spart adineaori." veni raspunsul, aproape inintelgibil, de undeva de departe. "dar visez?". "nicidecum". "atunci explica.mi. vorbesti ambiguu. de ce oriunde m.as intoarce dau de nesiguranta, de lucruri nepalpabile, dar de cand caut eu terenul sigur, de ce nu.mi mai imi place misterul riscul, de ce mi se pare ca imi raspund singura la propriile intrebari, ale caror raspunsurile de le.as fi stiut, ar fi fost ilogic sa le mai intreb. ce este instanta care isi ia acum rolul de lamuritor, a caror voce nu o aud,dar o percep in mine?". "tu te.ai rupt." "m.am rupt?". "faci fizica la scoala. metafizica nu faci?". "ia hai nu ma mai lua si tu de sus. oricine ai fi, nu.ti da nici un drept sa mi te consideri superioara.". "o ba da, si chiar cu mult". Ioana palmui existenta enervanta care isi batea joc de ea, si constata ca avea o forta mai mare decat ar fi crezut vreodata. Dar exact in aceasi secunda incasa si ea o lovitura mai puternica decat oricand altadata."bine. se pare ca tu stii mai bine decat mine tot ce se intampla. asa ca o sa jucam dupa regulile tale. sa stii ca fizica e materia pe care n.am intelse.o si la care n.am invatat niciodata. acum spune.mi de ce esti mai buna decat mine. si inca ceva daca imi esti superioara.. nu ar fi trebuit sa cedezi tu. pe cand tu m.ai palmuit inapoi?". "tu te.ai palmuit.si inca o chestie: sa stii de la mine, ca in cazul tau sufletul e mai puternic decat fizicul.". "bine, bine, stiu ca nu sunt o atleta, dar ce legatura are asta cu orice?". "vrei sa zici ca nu erai o atleta.". "uite ce e: am recunoscut ca imi esti superioara, dar te rog incearca sa vorbesti in asa fel incat sa inteleg." . "pe scurt, unii ar zice ca ai murit.". "hahahahahahaha. ce am facut ma? e 1 aprilie nu? dar imi place gluma ta.. parea verosimila, dar acum exagerezi.". "dar vorbesc serios.de ce crezi ca nu auzi, de ce crezi ca te.am palmuit? tu te.ai palmuit. tu esti fizicul "Ioana". eu sunt spiritul "Ioana". si toate partile tale isi pot extrapola functiile acum.. sau ma rog. se pot imbunatati.nu ai sa ai oricum forta lui Mohammad Ali.". "bine, si in cazul asta unde e ratiunea, creierul?". "nu ai vrea sa stii."

Ioana Marinescu a murit subit, intr.o cafenea. Ea isi bea linistita ceaiul, cand a cazut de la masa intrand in coma. Ultimul cuvant soptit a fost "molecula". Daca iti doresti ceva suficient de mult si staruitor, poate se va indeplini.

happy licking day, losers! :)

"omg! today is valentine's! au mai gad, au mai gad, au mai gad!!"
crappy, meaningless day!!
incati.va frate cu pernele imense, care nu inseamna nimic, decat o dovada a superficialitatii voastre, in "te iubesc"-uri secate de inteles, in toate chestiile voastre stas, de turma..

this is love made in china
you are so lame
[dc scriu asa?.mi.e lene]
btw, daca n.ar fi cadourile voastre "romantice", EL/EA nu v.ar mai iubi, sau nu ar stii ca ii iubiti?ffs..

libertatea este o expresie (un atribut) al gandirii, al sentimentului chiar.. voi nu o aveti, si nu o veti avea niciodata. pentru ca nu o meritati. pentru ca nu o doriti. pentru ca nu o concepeti.dar poate va e mai bine sa nu o cunoasteti. :-?

Azi beam ceaiul.. ma uitam in el.. ii inspiram aburul aromatic. Poate as fi vrut sa fie cineva alaturi, sa.l bem impreuna, in lumina de primavara timpurie. Daca n.ar fi si inceputul asta de raceala, nici n.as mai fi baut ceaiul. Dar ochii mi.au cazut pe un ziar, si n.am mai avut timp de reverii boeme. Eu am cam rupt-o de vreun an cu mass media..nu mai citesc ziare, reviste, (de nici un tip, poate doar daca imi pica vreun National Geographic, sau un Geo in mana :X).. ce sa mai vorbim de tv?!?!?? Mi se pare mai sanatos asa.. doar se stie ca neuronii nu se regenereaza :P. Dar, tot ma trezesc pe undeva cu vreun radio deschis, cu un Compact pus in mana si rasfoit la metrou, cu ecranul televizoruluii bunicii, care imi capteaza repede atentia. E inevitabil sa nu auzi detalii ale scenei politice din Romania, care, fie-mi iertata ignoranta indolentza, au un caracter de telenovela (una de mana a doua chiar!), o lumina difuza, in care d-abia se disting contururi, o lumina in care banalul apare ca sclipitor, un gust ba insipid, ba ranced, iar mirosul.. este unul de frica amestecat cu cel de praf de pusca. Si mai rau decat toate astea, este si faptul foarte deranjant ca Ea (adica Politica) nu se multumeste sa ramana in umbra, ar putea fi si invizibila, la fel cum e insipida, .. nu, ea apare mare, mandra, autoritara (cica), penibil de semidocta, prefacuta: POLITICA E CEA MAI MARE POSERITZA (la a Romaniei ma refer, evident)!! Ea vrea sa para o democratie idealistica, cand e totusi o jalinca oligarhie. Patetic! Nu ar fi mai onorabil sa se recunoasca ca idealul democratic nu a fost inca indeplinit, dar ca (macar sa presupun) se lucreaza in sensul asta?? Am citit intr.o carte ("Ion") de altfel destul de putin apropiata de conditiile politice actuale ca un singuratic intelept spunea ca "democratia este lucrul cel ami periculos pentru un popor care nu este pregatit pentru asta". Si avea dreptate.
Da, in aceasta fatarnicie (poser-ism :)) ) ne insusim si termeni despre care de altfel nu avem prea mult habar.E corect din punct de vedere politic ca un adolescent/o adolescenta sa faca astfel de consideratii? E corect din punct de vedere politic sa diferentiem din punct de vedere al sanselor acordate atat de mult pe cei de la sat, fata de cei de la oras, din motive bine stiute, cum ar fi ca fondurile statului sunt "papica" celor care pretind ca ne conduc?E corect din punct de vedere politic ca o femeie tanara si frumoasa sa aiba mai multe sanse decat una la 40 de ani, care totusi ar putea fi mult mai avizata in acel domeniu?
Toate astea imi suna si mie a cliseu. Dar totodata imi aduce aminte din nou de scoala: am studiat putin Gulliver. In afara de o poveste pentru copii, Swift contureaza si o critica la adresa socitatii engleze din acele vremuri, societate reprezentata in roman de Tara Lilliputului. Si in acea socitate, conducatorii erau alesi dupa cat de bine executau anumite tumbe. Cu late cuvinte, erau alesi in niste pozitii intelectuale, dupa criterii fizice. Dar asta era la ei acum vreo 150 de ani, nu? Se intampla (azi) in Romania.
Politica ne dezabuzeaza total. Suntem indiferenti, blazati, pesimsito-realisti, si cei care ar putea fi in stare sa schimbe ceva.. fug in alte tari. Poate e lupta generatiei noastre,asta. Poate e timpul de o noua revoulti, si de o smulgere a puterii. Poate e timpul sa aducem cu adevarat cinstire lui Traian (nu Basescu, ci imparatului) si lui Decebal, lui Stefan cel Mare,Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, Vlad Tepes, lui Iancu de Hunedoara, celor care au murit in '90. Celor carora le pasa.

me emo :))
love that light :D

zilele astea, atat de crunte.. inca ireale, mi.au omorat orice fel de insipratie.. de pornire de a mai scrie ceva :(
ar fi multe de zis.. de cat de ciudat ma simt.. o polaritate optimism-pesimism creste in mine.. dar mi.e lene sa devzolt.. oricum, sta mia bine in mine, decat k o pagina html..
oricum e mult prea mult. de data asta nerostitele trebuie sa ramana in fiecare..

"Azi ma inchin si inchin cu venin un pahar pentru tot ce a fost"

Acum nu mai sunt cuvinte.. 4 februarie a fost o zi pe care nu avem cum sa o luam inapoi.. habar n-am cum se pot intampla chestiile astea. nu mai vreau sa ma mai gandesc la nimic. sper k oriunde ai fi, e mai bine decat in lumea asta, ce are un gust atat de ranced in clipele astea.
cu noi vei ramane mereu, chiar de "nu va mai puti a shobolan"...



"No farewell could be the last one
If you long to meet again.."

R.I.P. SHOBO >:d< :*

Panze de praf se astern peste simbolurile unor ingeri decazuti. In caderea lor, se agatasera cu dintii, ghiarele de sufletul meu..rupandu-l, zgariindu-l, ciuntindu-l.
Intr-o intrecere, dak te impiedici esti pierdut. Eu nu ma impiedicasem, ei incercasera sa imi puna piedica.
Ingerii isi cer iertare acum, trimitandu-ne(mi) saruturile lor albe. Da, ninge. Parca nici nu mai stiu sa ma bucur cum o faceam pe vremuri. De zapada asta.. care e si asa un surogat intarziat al iernii. Iarna asta a existat pe atat de mult pe cat de adevarati erau "fulgii".
Ce ti-e si cu fulgii astia.. stii, daca ai mainile inghetate, si dai drumul la apa clocotita, ti se pare prima data rece. Asa si ei: sunt atat de puri, incat te doare.

de-as fi un fulg, as stii sa zbor :)


*ceea ce cauti poate fi si in spatele blocului*

-De ce ai venit?
-Ca sa-ti spun o poveste.
-Ce poveste?
-Una prinsa in pagini de demult.
-Povestea porcului?
-Nu, aceea e prea clasica.
-Povestea vorbei?
-Prea moralista.
-Povestea creatiei?
-Acela e un mit.
-Povestea unei fete imbracate in alb si a unui homosexula care plangeau?
-Ireala.
-Si, atunci?
-E povestea nerostitelor din noi.

listen to the orga that i play for you
if you've got no choice hear me through
you look as if you like it, but you seem reserved
it's my requiem for a jerk

hai la un picnic



sa fie iarba verde, de fapt chiar sa fie iarba, nu ca atunci in herastrau, sa fie senin ca acum, sa bem vin, nu bere ca in orice zi.. sau perrier daca vrei :), sa manacam doar paine si sunca, si apoi sa ma tii in brate, sa te joci in parul meu, sa am din nou acel sentiment de uitare, de abandonare, de "nimic nu mai conteaza acum", si sa adorm. ca atunci. doar ca mai bine.
ah! si sa jucam remy, ca nu am uitat ca mi-ai promis :P
si n-o sa fumam.
si vantul va adia incet, sa duca povestea mai departe...

TESTAMENT

Prin prezenta las drept mostenire itemii:
-aripile, celui care mi le-a dat
-fericirea, celui care mi-a furat-o
-cuvintele, celui care se joaca cu cifrele
-saruturile....pe astea le iau cu mine totusi
-rasul, ei, cea care n-a stiut sa rada
-egoismul, celei care mi-a fost tata
-nehotararea, celui care a planificat prea mult
-norocul la macao, luzarului
-increderea si optimismul, tot tie, vechea mea prietena
-fusta rosie, celei care iubea verdele
-25 august i-l dau ei, sa vada ce a pierdut
-cartile..m-o fi iubit cineva suficient ca sa le merite? dar stiu!tie care nu iti placea sa inveti, tie, care ma iubeai, secole in urma, si tot aceluiasi "tie" de care radeam cu imensa cruditate
-sentimentele, tuturor celor care nu stiu sa iubeasca -sunt arhi-suficiente
-sperantele, fluturilor cu aripi frante
-rockul.. il dau manelarilor, sa se culturalizeze;rap-ul rockerilor, sa stie k mai sunt si alte chestii, sa-s largeasca orizonturile
-amintirile.. fiecare in parte celui de care se leaga. tu sa faci buchetele-buchetele sa le trimti, te rog.
-dragostea.. aici e din nou mai complicat: in primul rand tie, ca o meriti cel mai mult, dar s-o imparti, te rog cu cel caruia i-am lasat cartile, iar dragostea celor care m-au iubit da-le-o lor, care nu s-au putut face iubiti

iar in final, sufletul:tu sa, dragul meu, sa-l pastrezi intotdeauna, sa-mi iei sufletul in al tau, sa nu-l vada nimeni, si fie numai si numai al tau,.... cine stie din ce reactii redox ar putea rezulta enoli, atat de instabili, si la orice atingere a lui s-ar putea surpa, exploda,sfarama, prabusi, sau zbura. sa-mi promiti asta da?

Tacerea e grea pentru mine. Pentru tine poate e naturala, si te admir inca si mai mult pentru asta: poate tu nu ai nevoie de cuvinte cand esti cu mine, exact cand n-am eu nevoie de cuvinte cand.. dar sa lasam asta.
De unde vine lumina din ochii tai, lumina ce ma invaluie cald, lumina pentru care vreau sa traiesc? esti ca un copil a carui singura jucarie este un ursuletz jerpelit, pe care il iubeste.
da, eu sunt ursuletzul, ros de griji, murdarit de fapte, rupt de dureri, poate iubit de tine. un ursuletz raizboinic.
dar tu meriti ceva mult mai bun. iarta-ma acum. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma.iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma.iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-miarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. pentru ca sunt asa cum sunt.
sa ai grija de ursuletz,sa-l speli, sa-l stergi, , sa-l mangai, sa-l tii in brate, sa uiti ca a uitat.
sa nu uiti de 25. :*
dar sa stii ca nu vreau flori, sau alte aiureli. mi'e de ajuns sa stiu k stii..

dragoste sacra nu exista. e doar un nume jalnic pentru o coincidenta temporala: "eu te iubesc si tu ma iubesti in acealasi timp".
in fiecare femeie (nu neaparat frumoasa, ci doar cu ceva incredere in sine, ca asta conteaza de fapt, asta se reflecta in afara) salasuieste o Matilda ("Cel mai iubit dintre pamanteni"): daca nu il intalnea pe Petrini, l-ar mai fi iubit pe Petrica.. sau ma rog am putea spune astfel (k l-ar iubi)doar prin extrapolarea faptului ca cei doi traiau impreuna, ca sot si sotie.
pe langa partea de Matilda, mai exista si partea "Betty la Fea", cea cu low self esteem. care vine in unele momente s-o inlocuiasca pe prima, sau chiar sa-i fure tronul impartiei femeii. dar aceasta betty nu-l are nici pe Petrica nici pe Petrini..
dupa ce criterii egoiste alegem sa fim Matilda sau Betty? sau care femeie ar fi atat de filantroapa sa faca un exercitiu surem de supliciu si sa isi omoare fortat toata stima personala? da, Pavese era un om mare, si chiar stapanait de un puternic misoginism, avea dreptate: fiecare nu traieste decat pentru el insusi, si nimeni nu ar face ceva care sa-i incalce propriile dorinte.

un prieten mi-a zis o data ca societatea, manierele, ratiunea, chiar si sentimentele sunt un invelis de cea mai pura si infecta ipocrizie: de fapt suntem totalmente ghidati de instinct. dragul meu, atunci poate XY-ul are niste instincte sterse,modificate: vezi bine, unele nu avem nici macar instinctul de auto-aparare. si daca ai citi asta, stiu ca ai intelege la ce ma refer. luandu-ma drept cobai pe mine insami, vin sa te intreb: ce instinct este acela cand cineva tinde spre calea mai grea, cand prefera drumul inaccesibil, rapos, cand deja a vazut ca, teoretic, celalalt e totusi mult mai bun?

here it is, my fave all time song :X:X:X:X

ENJOY :)

ce vraji a mai facut 10F-u, cum se distreaza elevii din cel mai bun liceu din tara in pauze, ce inseamna sa fii dus cu pluta pe conducta, sau raspunsul la cris


vrem sa batem recordul mondial la cati oameni intra intr-o toaleta.. era 17.. ne mai 3 3 (recordu e d 19)..

"Arta de a dezvolta micile motive pentru a reusi sa realizam marile actiuni care ne sunt necesare. Arta de a nu ne lasa descurajati de reactiile altuia, amintindu-ne ca valoarea unui sentiment este judecata noastra, intrucat noi suntem cei care-l simtim, nu cei care intervin. Arta de a ne minti pe noi insine, stiind ca ne mintim. Arta de a privi lumea in fata, adica si pe noi insine, ca s cum toti ar fi personaje dintr'o nuvela de'a noastra. Arta de a ne aminti mereu ca, nevalorand nimic nici noi si nici vreunul dintre toti ceilalti , noi valoram mai mult decat oricine, pentru ca suntem noi. Arta de a considera femeia ca pe o bucata de paine: chestie de abilitate. Arta de a cobori fulgerator in inima durerii, pentru a ne ridica printr-o lovitura de calcai. Arta de a ne substitui cu fiecare altul si de a sti in consecinta ca fiecare nu se intereseaza decat de sine. Arta de a atribui fiecare gest al nostru altuia pentru a ne da numaidecat seama daca are bun-simt.
Arta de a ne lipsi de arta.
Arta de a fi singur."
CESARE PAVESE- "MESERIA DE A TRAI"

the riding hood goes numb