CUVINTEPRAFUITE*

2008-01-20T19:40:00.000Z

If you are a mastermind in painting in love's colours,you'll be just around mediocricy in others.

2007-11-18T20:26:00.000Z

Daca lumea ar fi bazata pe adevar, ar fi haos.

Nu este o teorie proprie, dar din pacate am uita unde am citit.o. Totusi, vreau s-o redau aici, pentru ca la o scurta analiza imi pare foarte adevarata.
Minciuna este o stare naturala a omului, probabil provenind dintr-un indepartat instinct. Suntem terifiati de necunscut, pnetru ca undeva, inconstient, ni-l imaginam negru, lipsit de caldura si confortul prezentului palpabil. Cu alte cuvinte, ne este teama de a pierde ce avem. Si din tema asta se naste minciuna: ne ascundem gresile, le inchistam in cel mai indepartat coltisor al nostru astfel incat nici noi insine sa nu le mai vedem, simtim, sa nu le mai purtam pe umeri. Pentru ca ne pasa foarte mult de parerea altora (ceea ce consider a major fault of human kind)..si asta de ce? Daca "ei" nu trec peste micile noastre imperfectiuni inseamna k..(*how shall i put this?*), sunt cu totul alte persoane decat cum le interceptasem noi.

Esti in intuneric bezna. Intunericul de la facerea lumii. Deodata o lumina brusca apare in fata creatorului suprem, iar el tresare speriat. adevarul se nascuse pe o planeta indepartata, din alta galaxie decat cea asupra careaia avea el control. Totusi, acest adevar fsese atat de puternic, de self-sustained, incat luminase cale de ani-lumina. Era ca nasterea unei stele..indepartate.
"Asta m-a facut sa tresar. Trebuie sa avem ceva mai temperat..ceva cam la el dar la o scara infinit mai mica." Si creatorul a aprins o lumanare. Era mare,alba, si facea mult fum. Era Minciuna: aparent curata, dar invaluita intr-un val de fum,pentru orice eventualitate. Creatorul era satisfacut: ne facuse dupa infatisarea si asemanarea sa: limitati si fizic si moral.

Sa schimbi o intreaga rasa nu poti, minciuna e implantata adanc, mai mult decat la nivel genetic. Pentru ca e o portita de scapare, cand nu mai ai gloante sa lupti, cand sabia ti s-a tocit, esti ranit si scutul ti-e rupt. Dar cu Adevarul nu trebuie luptat, el trebnuie primit inlauntrul nostru ca pe un cadou, ca o multumire (dar multi sunt lasi). Dar daca te schimbi pe tine (sau deja ai facut-o) iti vei face cel mai mare serviciu.

2007-10-18T18:18:00.000Z

Ever since i laid my eyes on some notions of maths, i've been wondering how and why this science appeared. Has it ever occured to you that, maybe, someone backthere, in ancient history, someone tried to put the human existence into an ecuation...and,thus, they established that the counting system they used in commerce, and other daily activities, could be used in a more abstract way, a conventional one, to symbolies certain emotions. (0!=1. this is a convention, cannot question it, cannot explain it, you just take it as it is. There ar social conventions, too...right? n.e.: You don't scratch your intimate body spots in public. :))...but why are they so much more special than other body parts?) For decades, they haven't managed to find such an ecuation (considering they have been looking for one.) It seems impossible: "To define is to limit" (Oscar Wilde). But people have thei limits, principles, laws, they would not disobey...And so do functions of numbers. Coming to this point, could you go so far (or not that far , actually) to perceive people as functions...each definated by diferent, and more (or less) super complex ecuations? If you analise those functions on intervals, you''ll discover a certain monotony, but on time to time they'll vary, they'll fall vertiginously down, or jump high up in the sky. Our lives have ups and downs: exactly when you float more peacefully in your dreamland, you'll fall, or you will be sollowed by a black hole. And when you do not react, think or feel accordingly to the usual domain of values,people will raise their eyebrows, and try to 'solve' you as a whole different function...

2007-08-28T18:55:00.000Z

"When a man is starving in the streets he is not thinking of bread and water, but of caviar and champagne." Adolf Hitler

Ma intreb..de ce de atatea ori pe parcursul vietii suntem orbi (sau suntem martori la incapacitatea altora de a vedea) ? Toti ne punem intrebari...dar de multe ori inchidem ochii si nu vedem raspunsurile, vorba aia, "nu le vedem de nas", complacandu-ne intr-o piesa de teatru menita sa ne etaleze suferinta prelungita. Ne fixam teluri inalte, si ne dam cu capul de pereti pentru a le realiza, in loc sa sarutam acesti pereti pentru ca sunt acolo, si reprezinta o casa, un obstacol menit sa ne tempereze avanturile nebunesti. Nu poti ajunge din Groapa Marianelor pe Varful Everest intr.o fractiune de secunda,iti trebuie timp de acomodare, altfel presiunea te.ar ucide. Paseste pe fiecare treapta din urcus, iti va lua mai mult timp, dar vei ajunge viu sus.Si tine ochii deschisi, sunt Jokeri peste tot, asteptandu-te. Ia-i si pe cei negri: dupa necazuri vei fi mai puternic, mai matur.

Exemple sunt suficiente. Orb esti cand te uiti dupa cel mai dragut tip din liceu, in loc sa.ti intorci capul la prietenul din copilarie. Esti orb cand esti inconjurat de fete dar pe colega de banca o privesti doar ca pe o buna amica. Tot blind as a bat esti si cand iti faci pareri dupa conturi de hi5. Orbule, ai stat vreodata sa privesti cerul noaptea, sa.l vezi cu adevarat, plin de stele cum e el? Esti mai orb decat un nevazator cand iti imbraci uniforma neagra de metalist dur, sau cea dungata de punker anarhist. Vrei sa schimbi lumea? Incepe cu tine, si priveste-ti prietenii, au nevoie de tine.Orbule!!

Eu mi.am deschis ochii intr.o zi, ducandu-ma spre liceu (8->) . Tu cand ai sa o faci?

2007-08-25T11:24:00.000Z

Cristian ajunsese sa se confrunte cu toti monstrii copilariei lui. Isi amintea bine cum se trezea,copil fiind, inconjurat de intuneric, ud de o sudoare rece, animalica, a fricii,cum dintii ii clantaneau usor si pielea ii era de gaina. Isi strangea patura in brate, si incerca sa arunce sulite din priviri prin valul opac al intunericului. Isi promitea ca se va face mare si va infrange creaturiile ngre, imense, care-l prindeau in vise, ii sugrumau imaginatia. Si totusi se ciocnise personal de ei. Era mai rau, in realitate. Acesti monstrii erau prea abstracti pentru a-i recunoaste si intelege din prima, si oricata forta bruta ar fi avut (si slava Domnului, anii de handbal erau de ajutor in acest sens) nu.i putea prinde,si subjuga la randu-i.

Cristian este un naiv. Si numele parca il predispune la asta. Iisus Cristos a vrut sa salveze omenirea. Pe toti, printr.un singur gest. Nu e asta generalizare si superficialitate?Si credinta ca un singur lucru e valabil pentru toti...printr.o singura ii vei aduce pe toti de partea buna a baricadei. Copilaros si naiv.

Baiatul era intr-un impas. Isi punea multe intrebari, avea multe temeri, si posibilele rezolvari pe care le gasea se bateau cap in cap. Ii era frica de superficialitatea celorlalti. Asta il innebunea. Cuvintele lor goale, minciunile ii pareau niste capcane, niste fundatori care l-ar fi inghitit daca se lasa prins.De unde stia el in cine va putea avea incredere? Totusi, suspiciunea, l.ar fi adus in bratele altui monstru: singuratatea.

Aici e deosebirea. Gestul Lui nu a fost de o asa o importanta cat ii dau Prea-Fericitii. EL stia ca viata de apoi este una imbelsugata, la dreapta si alaturi de Tatal. Nu a plecat pentru noi. S.a sacrificat pentru el, pentru a-i fi mai bine in alt 'loc'. Si totusi, omenirea este oarba din cauza acestui gest.

Si Cristi e orb, el nu are simtul mijlocului. Unde sa se opreasca increderea si unde sa porneasca susecptibilitatea. Da,da si chiar si sufletul ii este orb....nu a aflat k antagonic monstrilor, se afla si creaturi feerice, care plutesc si sunt langa tine oricand esti dispus sa le vezi. Cristi nu stie sa iubeasca, asa ca nu poate sa iubeasca nici Visarea nici Iubirea.

Oare Mantuitorul ne.a iubit? Oare eu am dreptul sa Ii contest numele? Si daca Ii contest numele, inseamna oare ca Ii contest intreaga existenta? Eu nu cred ca ne.a mantuit. Eu nu ma simt asa. Eu am fost invatata ca trebuie sa trec prin viata fara de pacate, pentru a ajunge in Rai. Asta inseamna ca trebuie sa.mi aflu, sa.mi castig iertarea, mantuirea singura. Ceea ce ma face sa ma intreb, inca o data: ne.a mantuit El ori ba?Si de a fost asa, a fost ..in van?Era valabil doar pentru generatiile de atunci? Si de ba, pot..inclina sa cred ca tot crestinismul e un joc politic? Asta e prea de tot, chiar si pentru mine.
Clar ca ne.a lasat orbi mantuirea asta. Suntem orbi la cei din jur, suntem singuri si egoisti in esenta. Cei din jur sunt doar unelte ale ipocriziei noastre: ne trbuie prieteni pentru a ne insela singuratatea, pentru a da impresia unui spirit de colectivitate. Nu vrea sa generalizez. Nu toti sunt asa. Dar... sunt multi, carora le.au fost scosi ochii cu aceasta Mantuire. Si au fost asurziti de strigatele propovaduitoare de credinta ale Inaltilor Prelati. Si..atunci oamenii au inceput sa devina mici Dumnezei ei insisi: au facut oameni dupa chipul si asemanarea lor, si anume, oribi si surzi. Iar daca presupunem ca Cristos a "plecat" pentru el...inseamna ca era un egoist. Si inseamna ca se explica "dupa asemanarea cui" suntem si noi.

2007-07-26T10:14:00.000Z

Stii sentimentul ala cand totul merge pe dos? Eh, it's just happening. Plec de acasa, sa vorebesc cu o fosta profa de engleza..avea treaba. Ok.. ma duc pana in Unirea..fara probleme aici. Vin acasa, ca orice om, primu lucru pe care il fac este sa pornesc calculatorul. Dar iata! mess-ul nu merge. Incerc meebo. Dupa 5 minute se deconecteaza. "Cu atat mai bine" imi spun. "ma duc sa vad care e faza cu mp4 ala"...cat am fost in bulgaria s.a stricat...in sensul ca se aude si prin casti si prin micul difuzor pe care il are. Deodata. Daaaar...ia garantia de unde nu-i. Lucky me, o inspiratie fotografica ma loveste din plin si ma duc sa pregatesc terenul. Totul frumos... caut papusile mele Barbie (aveam nevoie de una ptr o poza) ma simt din nou copil (nu ca nu as mai fii oricum), uit de tot si ma bucur sa le tin in mana sa le pieptan, sa ma uit la micile lor castroane si chestii de bucatarie..., imi amintesc o dorinta veche...de a avea propria colectie odata si odata. Aduc in sfarsit si aparatul. Si...dau pe M. De la Manual. Si apoi...*suspansu asta* ecranul se face albastru si scrie mare cu rosu..."BATTERY EMPTY".
lol. :))

ciudat e ca nu sunt pissed sau ceva. Inca. :))
Asta cred k e primu meu post din realitatea mea...adica "am fost acolo si m.am intalnit cu x si ce frumos a fost"
daar ma plictisesc.
si ca tot veni vorba, ma trec fiorii gandindu-ma la rezulatatul de la cpe...

gata, too much. bye :)) :P

2007-07-21T12:46:00.000Z

asteptare...

Nu.ti petrece viata asteptand, scrutand zarea pentru o minune care nu exista, o himera care nu va depasi granitele imaginatiei tale. Priveste in schimb, atinge, asculta miroase minunile de langa tine, strange-le in brate si bucura-te ca sunt ale tale si nimeni nu le poate lua.

Vrabiuta nu stiuse asta. Sau poate nu se putuse impotrivi. Dar acum se gasea iubind Pasarea Pheonix. Era mult peste conditia ei si stia asta foarte bine. Pheonix-ul era aproape un semi-zeu si orice ar fi facut nu l-ar fi putut urma pe taramul nemuririi.
- De ce nu ma iubesti? da.mi macar voie sa te iubesc eu. Fii o statuie, si.mi va fi de ajuns.
-Sa.ti spun un secret.
-Dar nu vreau... nu vreau sa ma omori apoi. Daca mor nu am certitudinea ca voi ajunge undeva unde sa te pot privi, mirosi, auzi...Nu stiu daca as mai putea spera la o fugara atingere de aripi, la o impletitura din modestul meu ciripit si madrul tau tril. Nu mi te fura.
-Nu te voi omori. Decat altfel. Ti se parea ca duci o existenta prea fericita? Te.ai gandit ca dragostea e o noua provocare, ultima treapta neurcata? Si unde credeai ca vei ajunge? Acum e prea tarziu sa renunti. Ai fost infectata. E un parfum ce ti se lipeste de pori, o muzica ce.ti rasuna in timpane, un dans complicat pentru care trebuie sa simti arta pentru a-l intelege, dans ce te poarta intotdeauna altfel in acelasi loc. Daca nu stii (si nu te poti naste decat cu asta in sange) te vei impiedica mai devreme sau mai tarziu...sau vei accepta sa traiesti la nivelul pamantului, alaturi de un partener al carui dans nu iti este destinat. Dragostea e o halucinatie mai reala decat orice iti atinge pielea, pentru ca ea este in tine. Si de tine insuti trebuie sa fii cel mai sigur intotdeauna. Dspre restul trebuie sa astrezi un minim de 1% indoiala. Da, o halucinatie ca visai.. ca iubesti. Esti hipnotizat, si cand se numara de la 10 la 1 te trezesti si uiti tot. De ce aveai nevoie de un astfel de lux? Sau credeai ca imi faci o favoare? Credeai ca am eu nevoie de luxul asta?
-Tu crezi ca sentimentele suna sau iti dau un sms sa vada daca esti acasa?
-Nu ma face sa iti reamintesc ca tu esti o vrabie.
-Si ce are a face? "Dragostea ne face egali cu zeii"...sunt un uliu, sunt un flamingo, o pasare colibri, sunt si un peste zburator daca vrei. Mai mult: sunt toate astea la un loc..si se adauga bomboane, jeleuri, piper, ceai, carti. Element X e dragostea. Dar oricum, povesti despre dragoste ascult in fiecare seara, oriunde as zbura..Ce rost are sa le teoretizam?
-Vorbesti prostii si se pare, daca asa e cum zici, ca nu intelegi aceste concepte in practica personala.. Te uiti prea mult la televizor. Esti doar un copil. "It couldn't have worked between us."
-" You don't know that, honey." Si tu te uiti prea mult. Vorbeai de arta.. de artisiti ... a fi copil e o stare psihica.. nu are legatura cu maturizarea. Il iau ca pe un compliment, desi imi dau seama, cu tristete, ca nu a fost spus asa.
-E usor sa te fac sa fii rea...e si un noroc si un ghinion.
-Spune.mi secretul ala.
-Nu ai sa ma crezi.
-Stiu ca mi.l vei spune...
-Te iubesc si eu.
-Vreau sa te cred. Dar nu inteleg ceva: ce sta intre noi atunci?
-Chiar eu. Sunt un Pheonix, si as arde in flacara proprie pentru eternitate daca mi.as trada confratii in acest sens.
-Atunci nu ai inteles ceva. Pentru dragoste faci orice. Tradezi natura si nu meriti sa simti ce spui ca ai simti si nici ca altcineva sa simta la fel pentru tine. Nu esti decat o cioara in haine de Pheonix< unul adevarat ar pune mai mare pret pe sentimente

2007-07-02T10:30:00.000Z

~COPILUL SI DUREREA~

Se impiedicase si cazuse. Orice copil cade. Dar viata ei fusese un sirag de cazaturi, de julituri, explozii, accidente... sirag rupt de unele momente pentru care ar fi dat orice sa continue, sa "inghete" timpul in acele clipe.
Statea sprijinita de un zid, la umbra unei cladiri inalte, de sticla, simbol de neinlaturat al unei civilizatii dependente (de orice: politica, fotbal, cumparaturi, muzica) si isi clatea genunchii de sange, isi spala amintirile de tristete. Viata ii trecea prin fata ochilor cu 100 km/h. Viata ar trebui amendata: conduce cu viteze mult peste limita admisa in orase, iar pe autostrada face pana de motor.
Ea nu mai vroia sa conduca. Viata fusese o sarlatana cu ea, ce avea mai de pret: ii luase copilaria. De fapt, ea intotdeauna avea sa fie copil, dar lumea nu.i mai recunostea "statutul", iar asta ii fura jumatate din placere. "A fi copil este o stare de spirit. Nu te opresti din a fi copil la majorat, dar nici nu mai poti continua daca cineva iti fura asta." gandea.

Avea 40 de ani si 2 copii: un baiat de 13 ani si o fata de 10. Normal ca ii iubea nespus, dar de nenumarate ori ii vedea ca fiind fratii ei, companionii ei de joaca si se satura sa joace rolul de mama serioasa. Era un copil si ar fi alergat cu ei, s-ar fi aruncat cu ei in iarba, ar fi prins gandaci si melci cu ei, si la randu-i i-ar fi invatat sa alerge cu lupii.

Asta ii era durerea: nu mai avea timp sa fie copil, nu mai putea sa alerge cu lupii, sa doarma intre ei pe muschiul padurii. Altadata lupii o inaltau prin simpla lor companie pe niste culmi ale existentei unde nimeni altcineva si nimic altceva nu ar fi fost in stare sa o urce. Ei erau un simbol al sacralitatii, al unei puteri superioare.. si totusi erau incredibili de reali, de pamantesti.

Voi fugi! O saptamana. O luna. Un AN numai pentru mine. Voi trai din nou cu ei, vor fi familia mea din nou. Dar... voi mai fi in stare? Ma vor recunoaste ei? Ma vor mai primi frunzele in cetatea lor, imi vor mai oferi culcusul catifelat si mirosul suav? Isi va mai inchide luna ochiul cand ma voi aventura in apele raurilor si isi vor mai opri acestea cursul doar pentru mine? Sau miros pra puternic a civilizatie de beton, a bani, electrocasnice, asigurari, comfort, filme hollywood-iene, haine scumpe? Ma vor ierta ca le-am parasit, alegand sa am locsorul meu caldut si bine-determinat in ierarhia sociala? Vor trece cu vederea ca am trait printre cei care seaca raurile, ranesc padurea si fura mancarea lupilor? Sau ma vor considera o renegata, parte din "lumea buna"?

2007-06-27T12:31:00.000Z

Mainile lui imi atingeau gatul, alergau prin parul meu.Degetele sale lungi pareau niste balerine indelung antrenate pentru a da o reprezentatie perfecta. Dintr-un motiv necunoscut nu-l puteam vedea, dar STIAM ca este EL..parfumul lui dulceag -parfum cu iz de civilizatie antica- imi soptea dragostea lui. Acum degetele isi dadeau reprezentatia pe buzele mele...intr-un preambul tandru, un preludiu al unui sarut pur, inocent, lipsit de sexualitatea animalica pe care altii mi.o oferisera din plin pana atunci. De ce nu se rezuma viata la o secunda imensa, o secunda "larger than life".. o secunda-concentrata, pe sistemul supa instant la plic: din cateva grame iese o supa mare?!

"Snap out of i!" a voice inside y head yelled. Sunt de 3 ani bolnava de agorafobie, si nu mi.am mai parasit apartamentul. Iubeam civilizatia, dar ea m-a dezamagit, m-a marginalizat. Intotdeauna am fost un copil, si am ramas un copil. In camera mea totul este mort..doar imaginatia mea mai are sclipiri vii, sclipiri care dor ingrozitor de altfel, pentru ca imi aduc aminte ca am fugit ca o lasa, parasind tot ce iubeam. Da, acele palpairi de imaginatie sunt singura punte de ne rupt cu civilizatia, cu societatea. Si nu as vrea s-o rup.. as ajunge un animal din toate punctele de vedere. Pt ca omul este un animal de societate si ea ii este adanca implantata in toate madularele.. in ADN.. in tot. Si daca reusesti sa te debarasezi de ea, iti pierzi si constiinta -cred eu- si.. nu mai existi..paff!!.. sau nu mai existi in regnul..uman.

Suntem 70% apa. Ce forma vor avea cristalele de apa din organismul cuiva fara constiinta?

Nu cred.

2007-06-19T19:23:00.000Z

surrender

let me mess up with tour mind. Aparently, it would be an innocent game, you won't know what's got you in its claws. I'll break the chains that bind your fate, i'll teach you to cross all boundaries and boarders. Don't you want to reach the end of the world inside you while forgetting there is even one outside...?oh.. just be a nice, little masochist and surrender your brian to me. It is a fair trade: you giving me full control on your thoughts, and me being the most human (and humane) drogue you've experienced, a generator of sensations you couldn't have imagined...

(a picture by myownlittlecorner on deviantart)

2007-05-26T21:27:00.000Z

"let's not see each other for 10 years"

de cate ori auzim, pe muteste, cuvintele astea in a lifetime? de fiecare data cand realizezi ca cineva pentru care ai face ocolul lumii.. nu ar merge nici pana la buticul din colt pentru tine... mai mult decat atat... gaseste amusing orice prilej de cearta.
vezi tu, mi se parea stupida acea replica... <<>> gandeam eu. dar.. asta e doar.. teoria eticii, totusi fara aplicatii in realitate. nu se cearta oare oamenii constant? oare stiu oamenii sa aprecieze VREODATA ceva? e mai interesant sa te joci cu cuvinte: uneori sa le fauresti, sa le daruiesti, sa le soptesti, sa.. i le razi in nas.. si sa arunci cu ele, ca si cum ar fi niste proiectile. e amuzant sa le vezi izbindu-se, daramand zidurile unor suflete, cu exploziile lor intarziate. e funny "haha" .. iarna baietii arunca bulgari in fete.. le trantesc in zapada. doar k zapada e alba, curata, pufoasa...unlike the human-nature (acum k o scriu, imi dau seama k mie mi se pareau interesanti oamenii..ma fascinau!! acum.. se dovedeste ca sunt alte subiecte de interes mult mai.. demne de luat in considerare... cum ar fi.. SA DEVIN DAMA DE COMPANIE!! which is a good idea, come to think of it, ptr k te minti frumos, scufundandu-te in bani, te plimbi in sferele de inalta influenta, si sa le faci si lor hatarul de A DEVENI O PAPUSICA DE PORTELAN...eventual p sfori. nu, nu, nu una gonflabila!! now honestly, how does this sound?)

u'r stubborn and tough, huh?... "sa nu mai vorbim pana la banchetu de a12a. cap ou pas cap?"

*trebuie sa precizez k persoanele despre care e vorba "mascat" nu au luat la cunostiinta existenta acestui blog. in plus, numarul lor este in crestere. beware, a criminal might be at large ;)*

2007-05-06T15:40:00.000Z

ati vazut posterele alea cu un om mustacios nu? poate chiar ati bagat de seama cum se numeste trupa: GOGOL BORDELLO.SI asta Este cea mai open-minded idee de a baga si tiganii in randul oamenilor, de a arata ca orice popor are lucrurle lui bune, oamenii lui talentati..Si faptul ca ROmania a acceptat venirea lor pe meleagurile autohtone demonstreaza mult bun -simt si ca, in ciuda parerii generale, nu mai suntem chiar inveterati in comunism..si am reusit sa scapam inmare masura de ideile imputite din trecut. Bravo domne! Chiar bravo-bravissimo!!

REvendind la Gogol Bordello. Eu asta numesc o trupa care are ceva de spus.. o trupa aerisita, care s-a gandit sa schimbe putin perspectivele, sa aduca un suflu nou in muzica, o miscare traditional-moderna: infatisari de tigani cu cortu, dar care canta la tobe si la chitari, si fac showuri si lanseaza albume..

Eu merg mult pe jos.. si asa, cascand ochii stanga-dreapta am vazut posterele de concert (25 mai-Arenele Romane) .. si curiozitatea m.a facut sa downloadez si eu, ca tot omu, un album.."Gypsy Punks" cred k se cheama.. Inca o data, nu e doar a new view on punk, but a new view on music, and anyone who considers himself as having a minimal music culture should try them :)

nu am gasit prea multe video-clipuri pe youtube.. mai multe inregistrari din concerte.. still.. uite unu: click!

2007-05-02T19:50:00.000Z

"o linie oblica este linia decaderii umane" gandii tatal cu voce tare, in timp ce incerca sa o faca pe fetita lui de 5 ani sa tina minte..

si chiar daca acum ploua, si picaturi mari siroiesc pe burlane interioare, si chiar daca ascult muzica tiganeasca si ma cert cu cei pe care ii iubesc.. tot va veni si vara. vara, cerul e senin si ploaia se opreste. cum de m.am gandit iar la tine scriind asta? poate esti doar un fetis de.al meu.

ce cacat? :: e incredibil : esti doar un .. FETIS. .. sau mai bine nu.. k alea ma obsedeaza. oh well.. "mai e si maine o zi"

duminica am fost la muzeul satului. BELITI OCHII LA MARETIA MEA :

2007-04-08T10:42:00.000Z

HRISTOS A INVIAT!!

"Take away,

these hands of darkness.

Reaching for my soul.
Now, the cold wind
blows out my candles.
Feeling,
only fear,
without any hope.

A thousand dark moons.
A thousand winters long.
A million fallen stars,
the candle burns in the womb"

(Candles- Within Temptation)

nu.ti stinge flacara sperantei

"Lumina ce o simt

navalindu-mi in piept cand te vad

oare nu e un strop din lumina

creata n ziua dintai,

din lumiina aceea-nsetata adanc de viata?"

"Sa fie lumina!!"

O mare

si-un vifor nebun de lumina

facutu-s-a-n clipa:

o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi

o sete de lume si soare."

(Lucian Blaga- Lumina)

2007-04-06T21:34:00.000Z

fata care are "THE COMPLETE ENCYCLOPEDIA OF BEER" si care are prieteni minunati 9ink o ocazie sa va zic ca va iubesc) va merge la ROLLING STONES \:D/\:D/\:D/ !!

2007-04-06T08:33:00.000Z

Privirea ei nu intalnea nici un obstacol, se pierdea in vid, se prabusea, fara vreo tinta, printre niste ganduri amorfe, a caror esenta nici ea nu o prindea. Obosise sa lupte. Ramaneau doar doua maini intinse, care se cautau peste sute de kilometri, peste orice bariera profana. Ei cautau atemporalitatea, si aceste himere erau putinele sperante cu sanse de adeverire. Ea ii raspundea cu lacrimi uscate la urletul sau mut de ajutor. Dar el stia ca ea ar fi acolo oricand. Si cand avea sa fi strabatut desertul, va trece pragul unui orizont mai bun.

Ea nu stia ca multi din juru.i strabat, fiecare in parte, propriul desert. Toti urlam cate o zeitate surda. Sau poate, nu stim cum sa urlam, cum sa ne rugam.
"dar ce e o stea, intre atatea mii?e la fel ca o iubire pierduta printre altele."
"stii bine ca nu e asa. Lacrimile tale sunt apa de suflet, si sunt singura substanta care ma ajuta sa supravietuiesc. Daca nu am plange, apa planetei s.ar imputina. Toti oameni sunt la fel, dar tu trebuie sa fii un mediocru aparte. "

povestea lor continua, neintrerupta de vreun dezastru sau de o minune. povestitile tutoror se itrpatrundeau, incalcindu-se, iar povestitorul se plictisise, isi luase concediu. singur, ca intotdeuna.

2007-04-05T07:42:00.000Z

duminica se face targ la rascrucea drumurilor..

si intreg satul vine sa caste gura..

scriitorii isi cumpara creioane, bucatarii stergare, mascaricii capete de Mos Ion Roata, si negustorii.. isi practica meseria.

nu discriminam...:-s

spectatorii muti ne supravegheaza.

"nu aveti voie sa ne pozati ouale."

bine ai venit acasa

orice petrecere se incheie cu tarafu.. (not)

2007-03-07T20:29:00.000Z

uite un post nou.

exista explozii si implozii; bombele atomice explodeaza, cladirile fac implozie, adica spre inautru, inwards.

de mult se spune ca lumea, tot ce poti cuprinde cu gandul plus ceea ce mai ramane, s.a nascut dintr.un nimic.vidul a devenit infinit. dar daca la un moment dat infintitul va redeveni vid?

si daca aceleasi fenomene se pot produce la un nivel de ordinul 1 la puterea -9999999999...9999 (mda, sunt la real :)) ) in eul uman? adik, concret, daca am accepta acest fenomen ca veridic, ce s.ar intampla?si inca mai mult,trist e ca in fiinta noastra suntem doar noi insine, si nu e nimeni sa ne prinda cand vom face implozie..

ajutor?

2007-03-02T22:32:00.000Z

ok, am mintit...:P

2007-03-02T20:33:00.000Z

sangele apa se face...

voi deveni cinica. ca ai doua variante:ori devii selfless si 'lifeless', ori devii self obssesed si cinica.
si inca o data, nu o sa ma schimb pentru nimeni in viata asta.. fara exceptie!! si, "cand ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu", k dak nu ati aflat, "scorpionii nu uita nimic niciodata si v.o platesc knd va e lumea mai draga".
si, poate sunteti ktiva carora le.as ierta fff multe (si va iubesc), dar nu v.as ierta sa.mi cereti sa fiu intr.un anumit fel.. si nici nu as crede.o k ati face asa ceva. dar, iata k sunt om, si ma mai insel

si cum spuneam, devin o cinica, si orice notiune, cum ar fi realiate, prietenie, iubire (asta mai ales), sunt infinit departe de mine.. k niste stele pe kre toti le admira, dar totusi, ptr mine,eu cea profana, sunt reci, intangibile, de necunoscut vreodata. asa simt acum, si totusi sentimentele imi ingheata intr.un rictus penibil...

habar n.am de mine.

buna vorba bah, dudletzule lame, nu mai am loc de mine pe strada..

"you said you'd never turn your back on me" and i believed you...

everything falls to pieces.

2007-02-24T21:08:00.000Z

Love In Plaster

by The Hives

I really thought
That we had something moving faster
Than love in plaster.
I really thought
That we had something growing stronger
But it grew no longer.
I thought this time...
Yeahhhh.

I really thought
That we had something set in motion
More than foul devotion.
I really thought
That we had something out of the ordinary
More than stationary.
I thought this time...
What we had you and I!

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

I really thought
That we had some-thing...More than a...
BORE!!!!
I really thought
That we had something more than a violation
Of my imagination
I thought this time...
What we had you and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

And I'm better off dead!!!
I really thought it could work out
I learned it couldn't cos somehow
We couldn't get along..We wouldn't get along
A little something on the side
Would make you feel more worthwhile
You think..I won't be long...you couldn't be more wrong.
I thought this time..
What we had
You and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head

Now it's all lost
And it's all gone!
Don't I know it.

2007-02-23T20:16:00.000Z

baby, don't cry.. and don't fall asleep on the maths book.. when the bad it's so cosy.. "is it?!?!".. the voice within my mind yells. it is cald, it's true, comes an ansewr from another me.

maybe you'll find one day someone to find trust in, " a little me"="a liitle you", somenone to have Breakfast at Tiffany's with. just maybe....

2007-02-17T19:25:00.000Z

blurry

Ioana privi in ceasca de ceai. Isi pipai carliontii imaginari din parul ireal de drept, iar cu cealalta mana se juca cu margelele de la gat. Nici ea nu.si dadea seama cat de tipica ii era secunda aia: visa, si se juca, isi transpunea fizicul in alt plan. Tigara isi continua neluata in seama prelungul vaiet. Oare ce univers se ascunde intr.o ceasca de ceai? Cum ar fi sa t arunci, sa te ineci in acea licoare aromata, sa sari din corpul general valabil, lumesc, in particularul abstractizat, absolutizat al moleculelor? Ea credea ca si ele au o viata proprie.. cu actiuni, sentimente.. oarecum si.ar fi dorit ca existenta ei sa se desfasoare la nivel armstrong-ian, nu ca nu era multumita de prezent, dar, parca nici chiar multumita nu era. De fapt, tocmai asta era problema: cu greu isi mai dadea seama de propriile dorinte, sentimente. Ioana era propriul ei drog, si nu era o narcisista, si nic o frustrata. Nu.i placea sa fie incadrata sub nici o eticheta:nici macar sub cea de rebela. Ea vroia sa fie complexa, sa varieze. Si nu mai reusea. Anumite aspecte ii scapsera de sub control, exact cum spuneau parintii ei ca le scapase ea "de sub mana". De ce nu isi mai putea influenta sentimentele asa cum facea altadata? Dar altadata nu.i pasa.. facea haz de necaz. Acum, nu stia care e necazul. Simtea ca toti pe care ii iubea era langa ea, trebuia sa.i bata pe umar si ei si.ar fi intors fata zambindu.i.. doar k nu ajungea la ei... nu se putea intinde.. era prinsa intr.un fluid., negru si cald, mediocru. Dar stai putin, de fapt cine erau astia pe care ii iubea??
Deodata s.a impiedicat de ceva. Cu un zgomot ingrozitor, de material rupt. Cineva i.a dat mana sa se ridice.Dar nu.si dadea seama cine. Mana acestuia parea imponderabila, iar intunericul era prea dens pentru a distinge. "Dar cine esti?" rosti, fara a.si putea auzi propria voce. "ceea ce ai spart adineaori." veni raspunsul, aproape inintelgibil, de undeva de departe. "dar visez?". "nicidecum". "atunci explica.mi. vorbesti ambiguu. de ce oriunde m.as intoarce dau de nesiguranta, de lucruri nepalpabile, dar de cand caut eu terenul sigur, de ce nu.mi mai imi place misterul riscul, de ce mi se pare ca imi raspund singura la propriile intrebari, ale caror raspunsurile de le.as fi stiut, ar fi fost ilogic sa le mai intreb. ce este instanta care isi ia acum rolul de lamuritor, a caror voce nu o aud,dar o percep in mine?". "tu te.ai rupt." "m.am rupt?". "faci fizica la scoala. metafizica nu faci?". "ia hai nu ma mai lua si tu de sus. oricine ai fi, nu.ti da nici un drept sa mi te consideri superioara.". "o ba da, si chiar cu mult". Ioana palmui existenta enervanta care isi batea joc de ea, si constata ca avea o forta mai mare decat ar fi crezut vreodata. Dar exact in aceasi secunda incasa si ea o lovitura mai puternica decat oricand altadata."bine. se pare ca tu stii mai bine decat mine tot ce se intampla. asa ca o sa jucam dupa regulile tale. sa stii ca fizica e materia pe care n.am intelse.o si la care n.am invatat niciodata. acum spune.mi de ce esti mai buna decat mine. si inca ceva daca imi esti superioara.. nu ar fi trebuit sa cedezi tu. pe cand tu m.ai palmuit inapoi?". "tu te.ai palmuit.si inca o chestie: sa stii de la mine, ca in cazul tau sufletul e mai puternic decat fizicul.". "bine, bine, stiu ca nu sunt o atleta, dar ce legatura are asta cu orice?". "vrei sa zici ca nu erai o atleta.". "uite ce e: am recunoscut ca imi esti superioara, dar te rog incearca sa vorbesti in asa fel incat sa inteleg." . "pe scurt, unii ar zice ca ai murit.". "hahahahahahaha. ce am facut ma? e 1 aprilie nu? dar imi place gluma ta.. parea verosimila, dar acum exagerezi.". "dar vorbesc serios.de ce crezi ca nu auzi, de ce crezi ca te.am palmuit? tu te.ai palmuit. tu esti fizicul "Ioana". eu sunt spiritul "Ioana". si toate partile tale isi pot extrapola functiile acum.. sau ma rog. se pot imbunatati.nu ai sa ai oricum forta lui Mohammad Ali.". "bine, si in cazul asta unde e ratiunea, creierul?". "nu ai vrea sa stii."

Ioana Marinescu a murit subit, intr.o cafenea. Ea isi bea linistita ceaiul, cand a cazut de la masa intrand in coma. Ultimul cuvant soptit a fost "molecula". Daca iti doresti ceva suficient de mult si staruitor, poate se va indeplini.

2007-02-14T19:37:00.000Z

happy licking day, losers! :)

"omg! today is valentine's! au mai gad, au mai gad, au mai gad!!"
crappy, meaningless day!!
incati.va frate cu pernele imense, care nu inseamna nimic, decat o dovada a superficialitatii voastre, in "te iubesc"-uri secate de inteles, in toate chestiile voastre stas, de turma..

this is love made in china
you are so lame
[dc scriu asa?.mi.e lene]
btw, daca n.ar fi cadourile voastre "romantice", EL/EA nu v.ar mai iubi, sau nu ar stii ca ii iubiti?ffs..

libertatea este o expresie (un atribut) al gandirii, al sentimentului chiar.. voi nu o aveti, si nu o veti avea niciodata. pentru ca nu o meritati. pentru ca nu o doriti. pentru ca nu o concepeti.dar poate va e mai bine sa nu o cunoasteti. :-?

2007-02-11T16:22:00.000Z

Azi beam ceaiul.. ma uitam in el.. ii inspiram aburul aromatic. Poate as fi vrut sa fie cineva alaturi, sa.l bem impreuna, in lumina de primavara timpurie. Daca n.ar fi si inceputul asta de raceala, nici n.as mai fi baut ceaiul. Dar ochii mi.au cazut pe un ziar, si n.am mai avut timp de reverii boeme. Eu am cam rupt-o de vreun an cu mass media..nu mai citesc ziare, reviste, (de nici un tip, poate doar daca imi pica vreun National Geographic, sau un Geo in mana :X).. ce sa mai vorbim de tv?!?!?? Mi se pare mai sanatos asa.. doar se stie ca neuronii nu se regenereaza :P. Dar, tot ma trezesc pe undeva cu vreun radio deschis, cu un Compact pus in mana si rasfoit la metrou, cu ecranul televizoruluii bunicii, care imi capteaza repede atentia. E inevitabil sa nu auzi detalii ale scenei politice din Romania, care, fie-mi iertata ignoranta indolentza, au un caracter de telenovela (una de mana a doua chiar!), o lumina difuza, in care d-abia se disting contururi, o lumina in care banalul apare ca sclipitor, un gust ba insipid, ba ranced, iar mirosul.. este unul de frica amestecat cu cel de praf de pusca. Si mai rau decat toate astea, este si faptul foarte deranjant ca Ea (adica Politica) nu se multumeste sa ramana in umbra, ar putea fi si invizibila, la fel cum e insipida, .. nu, ea apare mare, mandra, autoritara (cica), penibil de semidocta, prefacuta: POLITICA E CEA MAI MARE POSERITZA (la a Romaniei ma refer, evident)!! Ea vrea sa para o democratie idealistica, cand e totusi o jalinca oligarhie. Patetic! Nu ar fi mai onorabil sa se recunoasca ca idealul democratic nu a fost inca indeplinit, dar ca (macar sa presupun) se lucreaza in sensul asta?? Am citit intr.o carte ("Ion") de altfel destul de putin apropiata de conditiile politice actuale ca un singuratic intelept spunea ca "democratia este lucrul cel ami periculos pentru un popor care nu este pregatit pentru asta". Si avea dreptate.
Da, in aceasta fatarnicie (poser-ism :)) ) ne insusim si termeni despre care de altfel nu avem prea mult habar.E corect din punct de vedere politic ca un adolescent/o adolescenta sa faca astfel de consideratii? E corect din punct de vedere politic sa diferentiem din punct de vedere al sanselor acordate atat de mult pe cei de la sat, fata de cei de la oras, din motive bine stiute, cum ar fi ca fondurile statului sunt "papica" celor care pretind ca ne conduc?E corect din punct de vedere politic ca o femeie tanara si frumoasa sa aiba mai multe sanse decat una la 40 de ani, care totusi ar putea fi mult mai avizata in acel domeniu?
Toate astea imi suna si mie a cliseu. Dar totodata imi aduce aminte din nou de scoala: am studiat putin Gulliver. In afara de o poveste pentru copii, Swift contureaza si o critica la adresa socitatii engleze din acele vremuri, societate reprezentata in roman de Tara Lilliputului. Si in acea socitate, conducatorii erau alesi dupa cat de bine executau anumite tumbe. Cu late cuvinte, erau alesi in niste pozitii intelectuale, dupa criterii fizice. Dar asta era la ei acum vreo 150 de ani, nu? Se intampla (azi) in Romania.
Politica ne dezabuzeaza total. Suntem indiferenti, blazati, pesimsito-realisti, si cei care ar putea fi in stare sa schimbe ceva.. fug in alte tari. Poate e lupta generatiei noastre,asta. Poate e timpul de o noua revoulti, si de o smulgere a puterii. Poate e timpul sa aducem cu adevarat cinstire lui Traian (nu Basescu, ci imparatului) si lui Decebal, lui Stefan cel Mare,Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, Vlad Tepes, lui Iancu de Hunedoara, celor care au murit in '90. Celor carora le pasa.

2007-02-08T13:50:00.000Z

me emo :))
love that light :D

zilele astea, atat de crunte.. inca ireale, mi.au omorat orice fel de insipratie.. de pornire de a mai scrie ceva :(
ar fi multe de zis.. de cat de ciudat ma simt.. o polaritate optimism-pesimism creste in mine.. dar mi.e lene sa devzolt.. oricum, sta mia bine in mine, decat k o pagina html..
oricum e mult prea mult. de data asta nerostitele trebuie sa ramana in fiecare..

2007-02-05T20:39:00.000Z

"Azi ma inchin si inchin cu venin un pahar pentru tot ce a fost"

Acum nu mai sunt cuvinte.. 4 februarie a fost o zi pe care nu avem cum sa o luam inapoi.. habar n-am cum se pot intampla chestiile astea. nu mai vreau sa ma mai gandesc la nimic. sper k oriunde ai fi, e mai bine decat in lumea asta, ce are un gust atat de ranced in clipele astea.
cu noi vei ramane mereu, chiar de "nu va mai puti a shobolan"...

"No farewell could be the last one
If you long to meet again.."

R.I.P. SHOBO >:d< :*

2007-02-01T09:04:00.000Z

Panze de praf se astern peste simbolurile unor ingeri decazuti. In caderea lor, se agatasera cu dintii, ghiarele de sufletul meu..rupandu-l, zgariindu-l, ciuntindu-l.
Intr-o intrecere, dak te impiedici esti pierdut. Eu nu ma impiedicasem, ei incercasera sa imi puna piedica.
Ingerii isi cer iertare acum, trimitandu-ne(mi) saruturile lor albe. Da, ninge. Parca nici nu mai stiu sa ma bucur cum o faceam pe vremuri. De zapada asta.. care e si asa un surogat intarziat al iernii. Iarna asta a existat pe atat de mult pe cat de adevarati erau "fulgii".
Ce ti-e si cu fulgii astia.. stii, daca ai mainile inghetate, si dai drumul la apa clocotita, ti se pare prima data rece. Asa si ei: sunt atat de puri, incat te doare.

de-as fi un fulg, as stii sa zbor :)

*ceea ce cauti poate fi si in spatele blocului*

2007-01-31T10:08:00.000Z

-De ce ai venit?
-Ca sa-ti spun o poveste.
-Ce poveste?
-Una prinsa in pagini de demult.
-Povestea porcului?
-Nu, aceea e prea clasica.
-Povestea vorbei?
-Prea moralista.
-Povestea creatiei?
-Acela e un mit.
-Povestea unei fete imbracate in alb si a unui homosexula care plangeau?
-Ireala.
-Si, atunci?
-E povestea nerostitelor din noi.

2007-01-31T09:57:00.000Z

listen to the orga that i play for you
if you've got no choice hear me through
you look as if you like it, but you seem reserved
it's my requiem for a jerk

2007-01-28T09:00:00.000Z

hai la un picnic

sa fie iarba verde, de fapt chiar sa fie iarba, nu ca atunci in herastrau, sa fie senin ca acum, sa bem vin, nu bere ca in orice zi.. sau perrier daca vrei :), sa manacam doar paine si sunca, si apoi sa ma tii in brate, sa te joci in parul meu, sa am din nou acel sentiment de uitare, de abandonare, de "nimic nu mai conteaza acum", si sa adorm. ca atunci. doar ca mai bine.
ah! si sa jucam remy, ca nu am uitat ca mi-ai promis :P
si n-o sa fumam.
si vantul va adia incet, sa duca povestea mai departe...

2007-01-27T21:52:00.000Z

TESTAMENT

Prin prezenta las drept mostenire itemii:
-aripile, celui care mi le-a dat
-fericirea, celui care mi-a furat-o
-cuvintele, celui care se joaca cu cifrele
-saruturile....pe astea le iau cu mine totusi
-rasul, ei, cea care n-a stiut sa rada
-egoismul, celei care mi-a fost tata
-nehotararea, celui care a planificat prea mult
-norocul la macao, luzarului
-increderea si optimismul, tot tie, vechea mea prietena
-fusta rosie, celei care iubea verdele
-25 august i-l dau ei, sa vada ce a pierdut
-cartile..m-o fi iubit cineva suficient ca sa le merite? dar stiu!tie care nu iti placea sa inveti, tie, care ma iubeai, secole in urma, si tot aceluiasi "tie" de care radeam cu imensa cruditate
-sentimentele, tuturor celor care nu stiu sa iubeasca -sunt arhi-suficiente
-sperantele, fluturilor cu aripi frante
-rockul.. il dau manelarilor, sa se culturalizeze;rap-ul rockerilor, sa stie k mai sunt si alte chestii, sa-s largeasca orizonturile
-amintirile.. fiecare in parte celui de care se leaga. tu sa faci buchetele-buchetele sa le trimti, te rog.
-dragostea.. aici e din nou mai complicat: in primul rand tie, ca o meriti cel mai mult, dar s-o imparti, te rog cu cel caruia i-am lasat cartile, iar dragostea celor care m-au iubit da-le-o lor, care nu s-au putut face iubiti

iar in final, sufletul:tu sa, dragul meu, sa-l pastrezi intotdeauna, sa-mi iei sufletul in al tau, sa nu-l vada nimeni, si fie numai si numai al tau,.... cine stie din ce reactii redox ar putea rezulta enoli, atat de instabili, si la orice atingere a lui s-ar putea surpa, exploda,sfarama, prabusi, sau zbura. sa-mi promiti asta da?

2007-01-27T19:32:00.000Z

Tacerea e grea pentru mine. Pentru tine poate e naturala, si te admir inca si mai mult pentru asta: poate tu nu ai nevoie de cuvinte cand esti cu mine, exact cand n-am eu nevoie de cuvinte cand.. dar sa lasam asta.
De unde vine lumina din ochii tai, lumina ce ma invaluie cald, lumina pentru care vreau sa traiesc? esti ca un copil a carui singura jucarie este un ursuletz jerpelit, pe care il iubeste.
da, eu sunt ursuletzul, ros de griji, murdarit de fapte, rupt de dureri, poate iubit de tine. un ursuletz raizboinic.
dar tu meriti ceva mult mai bun. iarta-ma acum. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma.iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma.iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-miarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. iarta-ma. pentru ca sunt asa cum sunt.
sa ai grija de ursuletz,sa-l speli, sa-l stergi, , sa-l mangai, sa-l tii in brate, sa uiti ca a uitat.
sa nu uiti de 25. :*
dar sa stii ca nu vreau flori, sau alte aiureli. mi'e de ajuns sa stiu k stii..

dragoste sacra nu exista. e doar un nume jalnic pentru o coincidenta temporala: "eu te iubesc si tu ma iubesti in acealasi timp".
in fiecare femeie (nu neaparat frumoasa, ci doar cu ceva incredere in sine, ca asta conteaza de fapt, asta se reflecta in afara) salasuieste o Matilda ("Cel mai iubit dintre pamanteni"): daca nu il intalnea pe Petrini, l-ar mai fi iubit pe Petrica.. sau ma rog am putea spune astfel (k l-ar iubi)doar prin extrapolarea faptului ca cei doi traiau impreuna, ca sot si sotie.
pe langa partea de Matilda, mai exista si partea "Betty la Fea", cea cu low self esteem. care vine in unele momente s-o inlocuiasca pe prima, sau chiar sa-i fure tronul impartiei femeii. dar aceasta betty nu-l are nici pe Petrica nici pe Petrini..
dupa ce criterii egoiste alegem sa fim Matilda sau Betty? sau care femeie ar fi atat de filantroapa sa faca un exercitiu surem de supliciu si sa isi omoare fortat toata stima personala? da, Pavese era un om mare, si chiar stapanait de un puternic misoginism, avea dreptate: fiecare nu traieste decat pentru el insusi, si nimeni nu ar face ceva care sa-i incalce propriile dorinte.

un prieten mi-a zis o data ca societatea, manierele, ratiunea, chiar si sentimentele sunt un invelis de cea mai pura si infecta ipocrizie: de fapt suntem totalmente ghidati de instinct. dragul meu, atunci poate XY-ul are niste instincte sterse,modificate: vezi bine, unele nu avem nici macar instinctul de auto-aparare. si daca ai citi asta, stiu ca ai intelege la ce ma refer. luandu-ma drept cobai pe mine insami, vin sa te intreb: ce instinct este acela cand cineva tinde spre calea mai grea, cand prefera drumul inaccesibil, rapos, cand deja a vazut ca, teoretic, celalalt e totusi mult mai bun?

2007-01-27T19:01:00.000Z

here it is, my fave all time song :X:X:X:X

ENJOY :)

2007-01-27T18:46:00.000Z

ce vraji a mai facut 10F-u, cum se distreaza elevii din cel mai bun liceu din tara in pauze, ce inseamna sa fii dus cu pluta pe conducta, sau raspunsul la cris

vrem sa batem recordul mondial la cati oameni intra intr-o toaleta.. era 17.. ne mai 3 3 (recordu e d 19)..

2007-01-27T10:42:00.000Z

"Arta de a dezvolta micile motive pentru a reusi sa realizam marile actiuni care ne sunt necesare. Arta de a nu ne lasa descurajati de reactiile altuia, amintindu-ne ca valoarea unui sentiment este judecata noastra, intrucat noi suntem cei care-l simtim, nu cei care intervin. Arta de a ne minti pe noi insine, stiind ca ne mintim. Arta de a privi lumea in fata, adica si pe noi insine, ca s cum toti ar fi personaje dintr'o nuvela de'a noastra. Arta de a ne aminti mereu ca, nevalorand nimic nici noi si nici vreunul dintre toti ceilalti , noi valoram mai mult decat oricine, pentru ca suntem noi. Arta de a considera femeia ca pe o bucata de paine: chestie de abilitate. Arta de a cobori fulgerator in inima durerii, pentru a ne ridica printr-o lovitura de calcai. Arta de a ne substitui cu fiecare altul si de a sti in consecinta ca fiecare nu se intereseaza decat de sine. Arta de a atribui fiecare gest al nostru altuia pentru a ne da numaidecat seama daca are bun-simt.
Arta de a ne lipsi de arta.
Arta de a fi singur."
CESARE PAVESE- "MESERIA DE A TRAI"

2007-01-27T10:34:00.000Z

the riding hood goes numb

2006-12-23T18:12:00.000Z

As i was told the story of both the demise and reinassance of the admired painter, I felt squashed, crammed, between sky and the ground. The kite-shaped stars were falling, their endless tails all mixed up to form a web of uncertainties. The eyes of this web were so small I couldn't crawl through. My heart was beating as if it wanted to compensate the lack of a mouth of its own, to shout my feelings. However, even my heart wasn't powerful enough to break the web. The web approached dangerously to grasp me and then, as if ashamed, went backwards when, just in the same moment, I understood that his controversial painting has had the effect he had hoped for and that it is what he always wanted to acquire. The fact that i couldn't read through its message totally- and I was aware of that- is what hurt me most. Years before I used to be his preferate viewer, critic, FRIEND.

2006-12-23T17:49:00.000Z

un post ciudat, pe care nu prea imi vine sa cred k l'am scris eu:

18.11.2006

O planeta de mincinosi. Asta suntem. Niste mincinosi,egoisti, egocentristi. Toti! Ne mintim pe noi insine, ii mintim pe cei din jur, pe cei pe care'i iubim, ne furam caciula, ne ascundem de aparente.. Ce adunatura de fricosi patetici! Intr'adevar, adevarul doare si ii face rau celui care'l spune, dar este jalnica lasitatea din noi. Prima data estgi putin socat cand vezi ca cel pe care il stimezi atat de mult devine atat de uman incat sa'si insele dragostea, esti putin dezamagit, dar il intelegi, il ierti, il iei in brate si il incurajezi spunandu'i ca stii ca va face alegerea corecta.
Dar ce te faci cand timpul trece si te trezesti in aproximativ aceasi pozitie? Cum sa te autoincurajezi? Te simti jenat fata de tine insuti, refuzi sa faci o alegere, ai multa dragoste de oferit, dar parca t simti putrezit, imputit, mucegait de a fi inselat increderea lui, de a nu fi in stare sa'ti pastrezi dragostea. Si totusi esti copil, mai ai o viata de "fidelitate" in fata...

2006-12-22T20:10:00.000Z

2006-12-22T20:03:00.000Z

16.11.2006.

Agonie

Un tigru pe-o parte zace
E trist. Carnea nu'i mai place.
Coama impunatoare'i acum plina de tarana
Din maretia'i apusa nu se mai vede nici o trasatura.

Zvelte picioruse incopitate si imblanite i se plimba in fata ochilor
Nici un muschi nu'i mai tresare
chiar de'ar vedea pusca vanatorilor.
Oare tigrul moare?

Si leoaica-i da tarcoale
Puiul din safari-apare
Ragetul sa i'l mai auda
Dar e surd.

Tigrul acum pe spate zace
E trist. Pana si coada'i tace.
Puiul se va face mare
Si regatul umbra n'are
Linistit,
Regele moare.

2006-12-20T22:35:00.000Z

14.11.2006

~COPILUL si DUREREA~

Crescuse. Acum ii facea placere sa se joace cu margelele de sticla.. Intr'un fel era deopotriva calmant si masochist:perfectiunea de perle false o relaxa, dar cu cat se detasa mai mai mult de mediu, de tot ce o inconjura, cu atat ii reveneau in minte acele intrebari, intrebari ce aveau o periodicitate obsedanta, intrebari ce o dureau, dar care erau inevitabile. De fapt, era o singura intrebare al carei raspuns i'ar fi eliminat orice alta indoiala. Ratiune sau Simtire?
Sufletul ii plangea. Mii de albine albe, mari, cu rasuflarea moarta acopereau covorul pe care altadata il venera. Acum era prea infama pentru a mai reusi sa aprecieze frumusetea frunzelor.
Prin ochii ei totul era reflectat deformat, ca in niste oglinzi strambe:frumosul era exagerare, nefiresc, kitsch; uratul era de iubit in schimb, uratul era un test pentru a'i tine pe cei slabi departe de adevarata frumusete.
De ce nu mai era copil? De ce avea acum nevoie de mult mai mult decat de o piersica pentru a fi fericita? Cine era monstrul care o schimbase? Cum il putea ea iubi, mai ales ca nu era ca ea, era departe de natura, era mult prea comun, uman.
Nu ii placea noul sine si nu'l recunostea ca facand parte din fiinta ei.

O blanda pala de vant ii pieptana puful de pe langa urechi. Tresari. Boarea fusese destul d violenta pentru a o trezi din visare: mergea agale pe niste strazi inguste, pustii, dominate de beton, care ar fi scarbit'o altadata.
Totul o durea:gandurile, zgomotul pasilor, parul ravasit, dar totusi prea aranjat pentru ea, mainile prea albe, locurile care nu'i aminteau de nimic.. nici macar cand tragea aer in piept nu o mai facea cu atata pofta parca.

2006-12-20T20:38:00.000Z

Nu am mai scris de mult pe blog.. am avut compu stricat..Si ultima perioada..adica de fapt de la Sfantul Mihail si Gavril incoace.. s'au intamplat anumite kestii la care nu m'as fi asteptat..totul s'a intors pe dos.. sa zicem k "traiecoria mea sufleteasca" a fost neechilibrata si ciudata..
In fine.. am sa postez nijte kestii pe kre le'am scris.. in ordine cronologik..

10.11.2006

Rasuflarea'i inghetata imi intepenea orice urma de sentiment. Norii pufosi de mai devreme devenisera grei, nepasatori, precum picaturile de ploaie ce'mi biciuisera in alte ere obrazul, parul, genele. Mi'as fi dorit sa fie zapada, insa era doar o lapovita de amintiri ce'mi viola intimitatea intelectuala. Paienjeni tenebrosi ucisi dintr'o frica neinteleasa erau de fapt reincarnari ale viselor la care renuntasem. Parfumul dulceag imi trezea amintir contradictorii: pe de o parte lucrurile interzise din care "muscasem" si de cealalta, o privire prea blanda pentru a fi inteleasa, o privire a unei fiinte pe care o pierdusem fara drept de apel. Impinse de adierea rece, cuvintele pornesc singure a se insira, formand un sirag bizar de pietre nepretuite in valuta. Unele dintre acestea iti gadilau orgoliul, iar altele te prabuseau in abisuri ale constiintei, "piscuri ale adancimii" de care nu avsesesi habar.

As fi vrut sa aflu raspunsul la o intrebare pe care imi era teama sa mi'o pun: de ce ma treceai prin toate starile de la ura la indiferenta la veneratie??
Materia cenusie imi era aprovizioanata cu tot felul de "chestii" mai mult sau mai putin relevante, dar tot ce'mi trebuia era o perfuzie cu tine, cu dragostea ta. Era(i) singurul lucru care ma mai misca, care'mi cutremura lumea chiar, dar si singurul lucru care'mi lipsea. Si acum ca'l aveam, viata mea parea sa fie intr'o neincetata publicitate, eram in stand-by. Dura prea mult sa tintesc spre o noua dorinta. Nu'mi era suficient, dar nici nu'mi ajungea.
Eram bombardata de mii de lucsi, de electroni, protoni si poate nano-microbi, de care putin imi pasa...din nou sufletul mi se bandajase in scoica lui. Si era singur.

Carouri de punkeri, floricele de hippioti, strasuri de hauseri, elefanti impaiati, delasarea veiozei prafuite si arse, hacky-sackul decolorat de jeg, cuvintele ce sar, alearga, danseaza surd, fara ecou; priviri adormite, pinguini ce au uitat sa inoate, timbre asezate gresit in clasoare, pareri pe care nu le poti tine pentru tine, cifre care te poarta din "plus" in "minus" si de la N la C intr'un vartej monocromatic, dansuri fara substanta, hidrocarburi cu formule kilometrice, ore de la care chiulesti ptr simplul motiv ca nu ai altcandva sa obtii compania anumitor persoane, sacrificii intotdeauna inegale..formeaza o lume in deriva.. o lume care uita sa vorbeasca in 2 peri si sa se intrebe daca "dragostea murit'a oare?". Si eu, lupul moralist, fac parte din lumea asta.. uneor mai fug.. (cu cine as fugi? sau cine ar fugi cu mine?)

2006-11-01T19:28:00.000Z

Un ochi plange, altul rade..

unul e pentru tine, celalalt pentru voi toti..dar tu nu'l vezi decat pe ala care rade.. poate pentru ca de obicei port fata care rade deasupra celei care plange.. te'ar interesa sa stii ca ambele ma definesc? sau poate stii deja si nu te intereseaza decat aia care rade
clovnii sunt artisti, dar mai mult decat atat:sunt oameni.. cand numarul li se incheie, pleaca acasa, au sentimente, se privesc si uneori faca asta cu dezamagire..
cine protejeaza clovnii, cand ei plang jumatate de viata? cine le sterge vopseaua care li se prelinge pe fata? cine ii asteapta la colt de strada si nu se teme sa auda ca viata lor nu e numai fercita?
telefonul lor suna prea rar. copiii de langa bloc le pun piedica si nu e nimeni sa le intinda o mana sa se ridice..
oare e conditia clovnilor trista right from the start?

i'd fade away with you
but it seems you don't want to
then i'll find someone who might do

2006-10-07T17:59:00.000Z

ce ciudat e sa'ti revezi blogul.. posturile ca reflectia unei veri ce s'a incheiat teoretic, dar care sti ca ti'a lasat urme definitive ce iti brazdeza toata fiinta; urme fara de care nu as mai putea fi in momentu asta.. nu, ar fi altcineva zambind, scriind aici, stand pe un scauin albastru, purtand ciorapi in dungi si cu degete.. altcineva ar incurca oamenii..;) -la cel mai propriu mod- nici macar nu as asculta melodia asta (Tracy Champan-Change) daca nu ar fi fost vara asta.
orice lucru care nu a mers cum as fi vrut a fost un rau necesar.. un rau fara de care nu as fi putut cladi celealte lucruri bune.. de fapt.. nu e corect spus "cladi".. nu am fost eu arhitecta.. sau poate da. oricum, problemele au fost spalate de bere, si ce a fost bun a ramas

va iubesc pe fiecare in parte (cei care cititi blogu si ma cunoasteti)

2006-10-01T12:49:00.000Z

SA NU CREZI NIMIC, VORBELE'S DOAR FUM....

Vreau o bomba.. sa ma faca sa deraiez de pe sinele monotoniei.. sa rupa cursul berii.. Un lucru rau te ajuta:te caleste.. te face sa nu mai tremuri la orice adiere de vant, la orice fleac.
Cum poate un tablou sa sara de pe perete.. nu se plictiseste acolo , chiar in ciuda complexitatii lui?? Nu isi doreste sa stea alaturi zi de zi de alte tablouri.. sa fie vazut de alti ochi, sa fie batut de alte vanturi, sa aibe alte rame? Nu isi doreste niciodata sa simta maini repezite, infricosate.. maini de hot pe el? Realitatea nu presupune interactiune?
Cat mai astept hackerul care sa'mi viruseze orice urma a trecutului, care sa'mi arunce la Recycle Bin orice ciob de sentiment si sa nu dea restore vreodata? o sa aiba vreodata curaj sa selecteze tot textul scris minutios,cu toate orele pierdute, sa dea click-dreapta si sa dea Delete?
isi ia vreodata cineva un risc total, fara jumatati de masura, fara asigurari, fara hamuri de protectie? accepta cineva o provocare fara cale de intoarcere?
in continuare.. as accepta EU aceasta provocare? sau doar m'am pierdut intre cuvinte, intre utopii nocturne?

are u my sweet 666? but then again.. today i love u and i know i can't be without u from now on, and tomorrow i dangerously take my index finger next to the Esc button, to encounter some diversity and forget my faith is fading.
i don't need an amswer; words ar oh!! so useless!!! actions do the trick.. i might look back.. i shoudn't but i might. Hmm.. the evil seeds are making roots.. will you really let that happen? please don't!! "Save me from the dark, from the nothing i become" as the song said.
why do i doubt you would change? i fear that. i am certain i would, though i am not sure it would be a positive change.
See, this is what happens when i don't see you days on end: i start wondering, i feel like in a black-hole, i search for opportunities. don't you think i hate myself for these?

si totusi, ce vreau eu de fapt? ce vreau acum, in momentul asta? de ce nu ma dezmint nici in al 12lea ceas, de ce sunt tot vesnica nemultumita? ce naiba imi lipseste?

2006-09-21T19:20:00.000Z

- Ce mai faci? m'a intrebat binecunoscuta'i privire blanda cu care ma imbratisa intotdeauna.
Mi'am dat seama ca tot ma iubeste si am simtit piedestalul idealurilor mele naruindu'se. Da, preferam sa'l stiu urandu'ma.. asta meritam. Totusi persistenta dorului sau de a ma lua de mana era o mult mai cruda razbunare, ma innebunea, imi infigea mii de cutite in fiecare por al inimii. Dramul de respect de sine era acum definitiv spulberat. Sufletul nu mai putea convietui cu acea fiinta odioasa pe care obisnuiam s'o numesc "eu".
Nu ii puteam raspunde. Traditionalul "Sunt bine." ar fi fost o infamie. Imi aminteam automutilandu-ma in continuare cum ii rupeam incet-incet colturile stelelor zambindu'i. Apoi radeam si plecam calcand cu pasi repeziti pe franturi de amintiri, pe frunze. Nu priveam in jos, nici in urma.. nu vedeam ca fiecare pas de'al meu sugruma sperante.
De ce imi permiteam sa fiu copil?De ce priveam numai in sus? De ce nu eliberam zmeii din eterna lor sfoara?
El continua sa ma priveasca. Am pasit nesigur si l'am imbratisat. O lacrima hoinara si calda i sa plimbat pe gat. Avea ochi mari, buni, dar pareau de sticla. Atingandu'i pleoapa m'am speriat: in spatele ei era un ochi rece, neinsufletit. I'am sarutat ochiul, dar ceva m'a zgariat, mi'a perforat ultima ramasita al acelui jalnic eu. Cum poate o lacrima sa inghete? Dar ceva atat de amorf precum sufletul? Sau lacrimile nu vin din suflet?
L'am privit. Parea cu totul inmarmurit. Si totusi ceva se schimbase. Ma simteam ca dupa un perete de sticla: voiam sa fiu mai aproape, sa vad toate detaliile, imi parea ca proprii ochi ma inseala. Era aceasi privire, doar ca acum o simteam plina de cea mai pura ura. Nici macar scutul imaturitatii nu ma mai apara.
"Frunze, multe frunze. Ma asez la picioarele lui si il rog sa'mi puna ordine in miile de bucati amestecate al puzzle'ului din mine."
Cand m'am intors era in aceasi pozitie.Si atunci climaxul hazardului m'a palmuit: o adiere calda, de altminteri frumoasa, - si aici paradoxul, caci ne aflam intr'o incapere- mi'a risipit frunzele peste tot formand un curcubeu al tristetii. Iar cand toate s'au asternut pe jos impletind un adevarat covor al vremurilor de demult el disparuse ca o naluca.

2006-09-15T18:30:00.000Z

Monologul Pietrei

De cum am atins piatra am simtit'o pravalindu'se , rostogolnidu'se si iscand un adevarat "baldabac interior". Toata fiinta mi se concentrase intr'o suprafata de vreo 180cm2, adica aproximativ suprafata talpii. De ce a talpii? Fiindca ea fost cea care a interactionat- desi impulsionata de undeva mult mai de sus, si mult peste statutul ei social- cu acea firmitura de Terra. Nu era mai mult decat o piatra.. si totusi oricare din noi am fi putut fi acea piatra. Si pietre.. si frunze.. si ploi.. roase ani intregi de vanturi, de suturi, sau de alte fenomene normale si paranormale.. si bineinteles de ganduri in prima instanta.
Cum poate o piatra sa'ti schimbe destinul? In mii de feluri, dar o sa las imaginatia ta sa'si faca treaba aici. Gandindu'te la asta este deja un prim exemplu centrat pe acest graunte fictiv.. mic si totusi tare, puternic.
E tulburator sa constientizezi ca simti toata viata din prejuru-ti prin toti porii fiintei tale. Si in ciuda acestui fapt, sa fii capabil sa treci ca un porumbel alb prin ea, nu neaparat aducator de liniste si pace, ci mai degraba imperturbabil precum marea. ("Marea nu e totdeauna linistita" ai replica. Si ai avea dreptate, intr'adevar. Dar totusi ea face tot ce isi doreste, cand isi doreste, cum si cat de mult isi doreste. E suverana neinduplecata pe teritoriul ei. Si asta o face imperturbabila.)

Imi place sa scriu aberatii, imi place sa'mi scormonesc sufletul.. si chiar si pe al celorlalti, constienta de diamantele (dar si pietrele, cateodata) pe care le pot gasi acolo. Si totusi aici nu aberez, sau poate doar intr'un mod logic si legat, totul fiind structurat (destul de) clar in fraze.

Si (reintorcandu'ma) piatra iese in drumul tau ca sa'i dai un sut cand deja te'ai plictisit sa analizezi chipurile oamenilor ce trec pa langa tine; sau ca sa astupi o gaura; sau ca sa faci un foc medieval pe munte cand esti fleasca dupa o ploaie rece, si ca tine sunt si chibriturile; sau pentru a-ti descarca nervii - desi metoda poate cauza evenimente neplacute in a ta viata-; sau ca sa incingi o miuta in spatele blocului; sau ca obiect de jonglat... sau orice altceva mai original. Piatra se gaseste in aceasta lume arhipopulata ("de tot felul de simpatici cu mintea poluata") cu o larga gama de motive bine definite. Existenta ei este dovada impotriva aparentei inutilitati. (Deci utilitatea ei este consecinta logica a faptului ca ea exista pe Pamant). Si argumentele cum ca te poti impiedica si/sau lovi de/cu ea nu stau in picioare, atata timp cat accepti ideea ca orice lucru, obiect, fiinta este un melanj de bun si rau.

2006-09-10T19:39:00.000Z

Ce e dragostea? Nu stiu. Nu as putea raspunde. Orice definitie imi pare mult prea copilaroasa. E insa unul din marile lucruri pentru care merita sa traiesti. E singura emotie care te zguduie -pe plan personal, sufletesc- intr'atat de mult si totodata intr'un mod pozitiv, incat merita toata suferinta pe care o atrage dupa ea de cele mai multe ori. Poti sa iubesti ca un copil infiorat si speriat de noile batai ale inimii, atat de nespecifice copilariei, poti sa iubesti matur, poti sa iubesti flamand, poti sa iubesti prieteneste, poti sa iubesti cu respect, si evident ca mai iubesti si cu dor, si cu dorinta, si iubesti cu ochii, cu nasul, cu palmele, cu buzele, cu intreg corpul, cu fiecare particica fizica a lui, si chiar cu mintea.
Eu iubesc in toate modurile. Si acum ma simt om pe de'a'ntregul.
Nu e ciudat?? Cand nu iubesti.. poti analiza cu atata simplitate si aroganta acest sentiment micut si enorm, care iti fura toata ratiunea.. gasesti tot felul de explicatii.. cuvinte frumoase si mari. Pe cand el e totusi un sentiment grandios, dar atat de simplu.. poate d'asta nici nu'mi gasesc cuvintele..nici nu trebuie sa le gasesc. de fapt, daca ma gandesc mai bine.. mi se pare o violare sa incerci sa analizezi ceva atat de pur.. de frumos.. e la fel cu a incerca sa afli de ce zambesc copiii..
........................................................................................................................................................................

2006-09-05T10:16:00.000Z

Sunt nelinistita. Dar nu e orice fel de neliniste.. e o neliniste metafizica. Lumea asta chiar e mai mare decat ar putea incapea vreodata in imaginatia noastra, dreptatea e o notiune pur teoretica, iar adevarul... e mult prea simplu ca sa'l putem vedea.. dar totusi mult prea vast pentru a'l cuprinde pe tot dintr'o privire.
Si da, am regrete ca nu sunt altfel.. as fi putut fi doar eu cu socotelile mele, singura in cutia mea, fara sa deschid vreodata capacul. Dar e prea tarziu acum.. deja lumina a intrat.. deja 'half of myself is outside the box'

Si ma simt exact ca adolescentul miop, din romanul lui Eliade, care observa orice detaliu doar pt a se sustrage de la invatat. Dar totusi am hotarat ca nu mai astept sa vina vantul schimbarii. Numai depind de el. Acum sunt eu insasi acest vant. Acum eu hotarasc schimabarile.
In final e viata mea si vreau s'o traiesc si bine si rau.

"Culoarea nu e a lucrurilor..e a ochiului nostru..Daltonistii vad verde in loc de rosu. Daca toti am fi daltonisti toate lucrurile rosii ar fi verzi, ochiul sufera de atatea ori de altfel de halucinatie... urechea de asemeni.. "mi s'a parut ca m'a strigat cineva", pipaitul insala, simtul interior insala.. Cei carora li s'a amputat piciorul se vaieta inca uneori ca ii doare unghia de la deget. Lucrurile n'au nimic al lor: nici forma, nici culoare nici sunet. De altfel, n'ai vazut si in somn cum ne insala simturile? Traiesti in vis tocmai ca'n viata. Soarele te arde, iarba e umeda, gheata rece, Vezi ce nici n'ai gandi, castigi saci cu bani de aur. Ba chiar banuiesti ca esti in vis, si ingrijorat cauti sa verific, sa te pipai. Dar te convingi ca e realitate. Pentru orice ganditor adevarat a ramas stabilit ca nu putem avea nici o incredere in simturi. Totul e relativ."

2006-09-01T10:45:00.000Z

si uite k totul e bine, uite ca nu s'a rupt sfoara, uite ca a mai trecut un moment, uite k mai e ceva din constructie, uite ca tot sunt copil, si uite k ink iubesc, si uite ca mai visez, si mai sper, si uite ca totusi perfectiunea nu e de neatins, si uite k norii nu mai afecteaza, si uite k dau din cap, si uite ca sangele imi danseaza ca berea pe gatlej, si inima imi bate in ritm d bass, si uite ca din nou privirea mea are acelasi vector ca si zborul pasarilor.
si totusi de ce tremur? de ce in ciuda tuturor de mai sus, in ciuda culmii pe care ma aflu, ma simt departe de voi?
do soulmates die?
you give me the answer to that.

__________________
poate e mai simplu decat as crede: cel mai inalt pisc imi pare infim.
poate nu e pus acolo ca eu sa ating cerul de pe varful lui, ci doar k sa imi pot desface aripile in vantul eului meu bantuit de taine inchise cu chei de mult ruginite.

2006-08-31T10:54:00.000Z

In sfarsit am invatat sa merg pe bicicleta. Dar ca orice lucru pe care il fac, si asta e diferit de cum fac ceilalti. De fapt e o bicicleta din acea.. de circ, cu o roata.
Si uneori ma trezesc "Sub pamant srl" si ma sperii, si ma pierd in intunericul sufletului, si intind mainile sperand ca mai e cineva alaturi de mine, dar singur e pamantul recisor, care imi sopteste ca vor veni vremuri mai bune, si uneori mai prind si cate un fir al propriilor ganduri si ma tin strans de el, fiind singurul care ma scoate in final la lumina... Si ma mai intorc cand simt cate un rasuflu uman in spate.. o data a fost chiar Rudyard Kiplling, amintindu-mi ca Triumful Si Dezastrul sunt doar 2 impostori ce trebuie tratati la fel. Halucinatiile sunt atat de reale, dar totusi atat de amorfe... le simt parte cu mine..
Si apoi ma frec la ochi, si descopar ca de fapt sunt in alt hau de necuprins, si ma simt mica privind marele albastru din juru-mi, si imensa vazand toate locurile vechi, si care imi par atat de indepartate acum, de pe acel "Pamant". Si e incredibil, dar caldura nemaivazuta, si totusi parca atat de familiara a norilor imi confirma noua realitate. Si uit toate sparturile trecutului, si las in urma duhoarea amintirilor, arunc departe perlele dintre lacrimi, si imbratisez cu toata fiinta, si chiar cu 21 de grame in plus decat atat, noua realitate pe care am visat-o ieri. Nu, nu e un hau, pentru ca stii ca am cu ce sa'l umplu..
Si continui sa pedalez, inainte si inapoi..si iar inainte, ca viata nu se mai intoarce, si in amintiri nu se traieste..
Si bicicleta mea cu o roata e stropita cu dragoste, si e mai speciala decat a oricui.. doar cine se mai plimba subteran si aerian pe o roata?!?

2006-08-15T12:19:00.000Z

3..

si acum si pt voi, sa nu credeti ca v'am uitat, va mai tin atarnate de o sfoara, pt simplul motiv ca eu sunt eu si voi sunteti voi, si intre noi e o rapa adanca, si plina de ciulini si poate daca va arunc acea ata va prindeti de ea; pt ca nu sunteti de acord sa va zgariati fina piele prin acei maracini pt a ne intalni la jumatatea drumului.
dar franghia nu s'ar rupe daca v'ati agata toate de ea? sau oare am eu puterea sa va trec pe toate o data?
~pt palma pe care mi'am luat'o pt ca am incercat sa t ajut, sa te schimb, sa te scot de sub picioarele lor
~pt ca ma gresit si tu ai ramas aceasi, fara vreo intentie de a ierta
~pt ca esti fraiera, intr'un cuvant
~pt ca sunt naiva
~pt ca ma atasez de oameni si incerc sa'i schimb
***********************************************
PT FANTASTICA USURINTA CU CARE DATI CU PICIORUL UNUI OM CARE TINEA LA VOI!
(incerc sa evit falsitatea cuvantului "prietenie')
*** si va admir, si va detest.

2006-08-14T20:02:00.000Z

FRIENDS :*
'HERE'S LOOKING AT YOU, KID!'

2006-08-13T20:46:00.000Z

De fiecare data cand merg pe acea strada minunata- si asta se intampla destul de des- este acea batrana cu fata prietenoasa care, cu zambetul ei cald, imi arunca cate un ghiveci in cap. Uneori imi nimeresc chiar in fata..in ochi. Si atunci plang si ciobul se topeste. Ma intreb..oare de ce are atatea ghivece?? Le cumpara special pt mine? Oare sunt eu singura "victima"? Dar eu nu i'am facut niciodata nimic. Chiar i'am zambit, cu tot sufletul meu: trist, vesel, bolnav, apasat de intrebari..cum o fi el. Si m'am saturat!! vreau macar sa stiu de ce face asta. Intotdeauna pare atat de visatoare, parca e nepamanteana. Si cum uit intamplare, cum mi se duc vanataile si zgarieturile, cum mai gandesc "de data asta n'o s'o mai faca', si pasesc din nou pe acel bulevard, se intampla din nou. Pacat ca pt mine acest drum este unul vital, de neocolit, de neevitat, cel putin in conceptia mea. Si prefer o vanataie din cand in cand decat sa ocolesc intregul oras, decat a risca sa ma pierd printre ulitele fara tipenie de om.
dar de ce...?

2006-08-12T22:02:00.000Z

A SCENT OF OLD

2006-08-12T20:16:00.000Z

Te simt cu mine cu fiecare aer tras in piept, cu fiecare clipit din ochi, cu fiecare bataie a inimii, cu fiecare tigara. Esti omniprezent. Cu fiecare secunda care trece realizez ca vei ramane intotdeauna o parte a gandurilor mele. Si asta ma bucura. Vegheata ma simt in siguranta.
Am multe intrebari, am ganduri care nu imi dau pace..le gonesc ca pe niste muste enervante. Dar ele persista. Le evit cat pot, constienta ca altfel as pierde o parte din acesta bucurie copilareasca ce imi cucereste fiinta..din ce in ce mai mult.
Da, mi'e frica. Tu te'ai mira, nu ti'ar veni sa crezi..dar trebuie sa recunosc asta. E frica de a'mi asuma un risc..frica patetica de a renunta la ce am pt ceva mai bun. si de ea ma ascund.
Ma ascund de mine insami?? nu cred. Sunt perfect constienta de tot..dar incerc sa evit, sa ignor. Unui sentiment de asa o amploare, de asa o frumusete nu merita sa ii fie furata nici o miime din stralucire..pt..nimic, in fond. Dar oare cand alarma va suna, si cand ma voi freca de somn la ochi, vei mai fii langa mine?? Sau voi simti acea deznadejde ca dupa un vis frumos care ai vrea cu tot sufletul sa fie realitate? Imi vei zambi si ochii tai vor zice ca totul e bine, sau va fi doar camera goala, si monotonia culorilor si a zambetului??
De ce am ales sa scriu toate astea pe blog? nu stiu. poate pt ca simteam ca trebuie. E acel gen de lucru care simti ca altfel nu se poate , dar nu ii cunosti si nici investighezi motivele; pur si simplu il faci. Imi place sa'l numesc instinct. Si acest "trebuie", ca si toata acesta rasfrangere a sentimentelor mele, le'am avut in dush. Gandesc mult in dush..presupun ca apa ma inspira. (oare are legatura asta cu faptul ca sunt cal, un semn de apa?? nu stiu ce sa cred)
Nici cum mi'ar placea sa reactionezi citind asta si dandu-ti seama ca este vorba despre tine nu stiu. Poti doar sa taci, sa nu spui nimic, niciodata..doar sa nu fugi, sa nu ma dezamagesti. Sa fii tu.

_____________________
doua posturi intr'o zi...:|
sunt fericita..e simplu, simplu de tot. (dar incredibil)

2006-08-12T11:29:00.000Z

MANIFEST de parere.

REJECT THE SISTEM....!!!

1.tie, tu care te abtii de la vreo parere: Scuipa cu mine pe uniformele lor. Ajuta'ma sa'i ingrop in monotonia atat de comfortabila si calduta. O monotonie a privirii, a miscarilor, a mancarii, a muzicii, a locurilor, a actiunilor, a gandurilor, si in primul rand al hainelor.
Nu mai scuipa. E de ajuns acum. Deja se simt bine: sunt niste paria. Dar refuza sa vada ca aceasta notiune nu mai poate fi definita, pt ca a contopit toata masa. Oricine e un paria. E normalitate. Ce conflict paradoxal de termeni. ~Mainile sus si ziceti cu mine:" Sunt un paria ca si ceilalti si sunt mandru"~

2. cu dedicatie, my beloved foe: Nu privi la cer: nu ai ce vedea acolo. Nu s'au facut inca rampe suspendate, asa ca inca nu e timpul sa iti muti privirea: nici scheitarii cul nu zboara atat de sus. Mentine privirea dreapta, dar din cand in cand trage cu ochiul si la pantofii oamenilor: nu uita ca incaltamintea zice tot despre cineva: manelar, hauzar, trender, scheitar, panchar, roachar, gotic, emoist. Uhmm ti s-a parut ca vezi o floare; oare chiar era un fluture ala pe care ai calcat?? crede'ma nu conteaza, oricum nu te ajuta la nimic o chestie colorata si zburatoare si cu praf enervant pe aripi.

3. Fiecare face o alegere, constient sau nu de ea. Evident ca ele depind de persoana, de mediul fiecaruia de viata. Nu se poate sa nu fie asa. Sunt putini cei care se bucura de perspectiva singuratii. Infim de putini. Si intelegand asta, de ce nu ii puteti intelege pe cei care cauta acceptarea celorlalti?? Indiferent prin ce mijloace triste incearca ei sa castige asta...poate sunt singurele mijloace pe care le pot vedea in acel moment. Nu mai acuzati poserii, pokemonii, wannabee-dunno-what. Nu este vina lor pt limitarile care ii fac sa fie astfel. De ce nu ii puteti ignora si evita pur si simplu??!!Poserismul e doar o rasfrangere a singurataii, a confuziei, a instabilitatii si a imaturitatii, last but not least. De ce imaturi?? Priveste la copii: se imita in continuu unul pe celalalt. Un adolescent nu ar mai trebui sa faca asta, adevarat, dar tocmai asta e imaturitatea. Si e trist sa fii asa: e trist sa nu mai ai un "eu" distinct si sa nu mai poti face diferenta intre "eu" si "tu". Intotdeauna am urat uniformele. Pe cand ei poarta una din proprie vointa.
concluzia la pct 3: IGNORATI POSERII VOI CEI CARE ZICETI ZILNIC IN GURA MARE CAT II URATI, PT CA ORICUM VOR EXISTA INTOTDEAUNA. (Poser e doar noul termen pt prefacut, si acestia au existat din intotdeauna, exista sub orice forma, si vor continua la fle pt muuul, muult timp.)

(cine a mai pomenit concluzie in mijlocul paragrafului???=))) ca de fapt nu am terminat)
varza.

Etichetarile astea in functie de muzica pe care o asculti sunt din nou o chestie ingrozitor de imatura pe care o urasc. Avem un borcan cu fiecare categorie mentionata mai sus (roacheri..etc), dar ingredientele astea sunt arareori folosite impreuna; daca te incumenti totusi foloseste cantitati mici, si cu bagare de seama.
E vorba din nou de mediul social din care cineva provine, si din nou nu poate fi invinuit de asta; gusturile cuiva se formeaza in urma acestui mediu si in urma experientelor "speciale" din viata sa: acele momente unice (haotic de fericite sau ingrozitor de traumatizante) care ii definitiveaza caracterul. In urma tuturor acesti factori se formeaza complexitatea sau limitarea unui om.

Si "emo" e doar un nou cuvant pt pesimist, pt introvertit. Este alegerea lor. Au dreptul la ea.Sincer, condamnandu'i pe toti mentionati voi sunteti de mii de ori mai "rai" decat ei. Pt ca nu oricine poate face o alegere buna.
Cred ca ideea de emo a degenenerat intr'un mod patetic de la ceea ce se vroia sa fie: "emo"..nu iti suna a emotional?? eu vad sensibilitate, vad oamenii care pot sa vada deasupra aparentelor. In concordanta cu imaginea actula ar trebui sa se numeasca "desps"..sau cva din "desperate".
Dar ma urasc pt ce fac acum: am inceput si eu sa caut, sa rascolesc, sa sap in acele borcane de mirodenii si sa vad cum, si din ce sunt facute.

e o varza. dar pt mine face sens, dci nu ma intereseaza.

2006-08-08T09:19:00.000Z

>COPILUL SI DUREREA<

Simti o mangaiere usoara. O gadila si in acelasi timp ii facea placere. Apoi o alta mana, una aspra ii atinse fata..si parul. I se parea atat de aspra incat avea impresia ca aude zgomotul facut de aceasta prin parul ei. A intins si ea o mana tremuranda, in cautarea celeilalte:se temea, o mana poate fii calda si protectoare, dar nu e intotdeauna prietenoasa. O atinse si se sperie: nu pipaise n viata ei o inchetura atat de plapanda. A incercat sa aduca mana mai aproape..dar usurimea cu care a ridicat-o i s-a parut intimidanta. O lasa.."oare de ce nu ii aud pasii, respiratia??" Cu un amestec de furie ca cineva si'ar putea bate joc de ea, frica si curiozitate se ridica si deschise ochii. Nu era nimeni. Cu siguranta isi batea joc de ea!! S-a ridicat in picioare, si, vazand puzderia de frunze multicolore ce i se asternea la picioare se apleca extaziata sa culeaga cateva. De multa vreme nu mai vazuse asa o imbinare perfecta a tuturor nuantelor posibile. Ultima data cand isi aducea aminte de ceva la fel de frumos era ziua cand ii murise mama. Atunci plansese enorm si inca regreta ca patase acel covor superb cu lacrimile ei naive. Simti si acum o margea calduta prelingandu-i-se pe fata, dar a sters-o repede, considerand-o nevredinca in a-si gasi culcus pe acele frunze.
Isi aducea aminte sentimentul pe care il avea cand picta: era ceva ce nu mai simtise in nici o alta imprejurare. Si de cand fugise din acea casa odioasa nu mai tinuse o pensula in mana..dar oricum, fiind constransa sa deseneze dupa bunul plac al "torturantelor" nu simtea nici o placere..chiar considera toata prefacatoria asta o mare profanare. Deci nu isi facea vreun gand sa se intoarca, nici nu concepea asa ceva.
Isi duse usor mana prin par si toate gandurile disparura de parca nu le avusese niciodata. Nu ii placea sa se surprinda gandind prea mult. Considera ca analizatul faptelor este treaba de adulti, si deci avea altadata timp de asta. Si era constienta ca cei care gandesc uita sa mai vada adevaruriel simple de langa ei. Asa ca se ferea de asta.
Acum era timpul sa priveasca in jur. (intotdeauna facea lucrurile pe rand si la timpul lor). Copaci vigurosi si intelepti o inconjurau din toate partile: stejari, artari, chiar si cativa mesteceni imensi- copacii ei preferati. De undeva din apropiere se auzeau niste soapte care parca o chemau. Grabi pasul, si peste putin timp ajunge la un parau. Era rece si curat, ca unul din munti. Isi racori micutele maini, si apoi le facu caus pentru a bea. Apoi s-a asezat la cativa pasi de mal si a incercat sa se gandeasca cum ajunsese acolo, ce zi era, daca facuse prostia sa vorbeasca cu cineva, cat timp dormise, si mai ales cum ajungea inapoi in oras. Nu avea insa raspuns la nici o intrebare, si asta o enerva, pentru ca pe ea nu o prindea nimeni in nici o capcana prosteasca. Orice credeau "ei", ea nu era un gandac stupid care sa se lase ademenit intr-un borcan. Asa ca hotara ca era destul de bine acolo, racoare si placut, si singura "razbunare" ar putea fi somnul. Astfel, se intinse fericita intre frunze. Simti lacrimi calde izvorandu-i din ochi: erua lacrimi de recunostiinta, si astea erau demne de magicele frunze. Apoi un zambet amar ii inflori pe fata altadata netulburata, un zambet ca o buruiana,. ca un ciulin chiar. Isi aduse din nou aminte de toti care o inconjurau si putea fii atat de fericiti, trebuiau doar sa deschida ochii, sa nu priveasca prin tot ce aveau. Si ea nu putea face nimic ca sa-i trezeasca, iar asta o intrista. Lua o frunza..o invarti intre degetele albe si aproape uita. Clipa urmatoare adormi.

2006-08-05T07:23:00.000Z

gata.ieri am murit.azi am reinviat.sunt ink pheonixul, care se recreeaza din propria cenusa (sau suferinta in cazul meu). imi curat juliturile, ma ridic, pun piciorul drept inainte ;) si plec. cu mai multa incapatanare. viata n'o sa ma prinda niciodata intr'un borcan. din nou privesc in inaltul cerului senin (lucky me).
sunt eu, mai mult ca intotdeauna. "wind of change" bate, ma duce cu el, azi uit unde am fost ieri, maine nu voi mai stii nimic de azi. sunt doar praf in vant. praful care rade.

2006-08-04T13:54:00.000Z

sunt cea mai luzaritza, nu sunt in stare de nimic, si puteti sa ma etichetati in orice fel, emo sau cum vreti, eu acum stiu definitiv k p nici un plan nu sunt in stare sa duc ceva la bun sfarsit.
cred k am cam inkeiat blogu asta. nu mai am ce zice. andrei te'ai inselat: nu n'am nimic de zis, pt k prostiile, tampeniile echivaleaza cu nimic.

2006-07-19T20:38:00.000Z

tANJESC

Intr'o multime de oameni, sunt singura
Bate vantul
Scriu aberatii albe
N'am pretenia sa le numesc versuri
Visez dar plang
Nu, nu este un paradox
Toti ma imping
Incoace si'n colo
Un pogo continuu
Nu voi mai iesi niciodata
Nu devin emo-kid
Traiesc in lamer-itatea mea

Inot,zambesc
dar ma scufund
Nu ies la suprefata
Raman: e albastru, e frumos
E pustiu
Curentii calzi sunt demult departe
Frigul e doar o obisnuita
Viata de plastic
Lacrimile sunt aproape calde
Dar nu ajung sa topeasca marea
Ma scufund in pacatul de ieri
Ca sa uit de azi
Si sa nu pot visa maine

Se aud vocile lor
Sunt veseli
Sa ma alatur??
Are rost
Fara mana calda
Dupa care tanjesc?

Deodata simt
Ceva ma gadila pe burta
Intunericul atotcreator dispare
Vantul mi se alatura
Imi inveleste sufletul
Mai exista cineva milostiv!!!
Dar nu mai pot auzi
Nu ii inteleg cuvintele
In sfarsit privesc la campia din jur
Si ea imi seamana (oi fi personificarea naturii? -ea creeaza totul, si apoi ramane parasita)
Si ea e un abis ca si mine
Plec cu ei in calatorie
Merg
Merg
Merg
Nu cred ca ma mai intorc
Nu aici...

2006-07-16T18:47:00.000Z

SUPERFICIALITATE...

Ca fumul de tigara...
Superficialii ma inconjoara....incerc sa ma ascund:ii ignor, ii evit. Dar uneori..e ca o supradoza..ma ineaca.Ma uit in jur..ii vad peste tot (nu toti..in nici un caz, dar superficialii sunt oriunde). Inghit in sec, si raman cu un gust amar. Incerc sa'i inteleg..poate prefera sa uite, sa se ascunda (dup'o foaie si'un rand??!!?) ..poate cred ca viata e prea scurta (si nu trebuie inteleasa, ci traita.. Ce cliseu..
Sa ma imbrac si eu cu fuste pana sub fund? e asta o solutie? de ce caut sa'i inteleg?..e doar problema lor..oricum ma simt departe de "lumea lor" si nu ma doresc a fi integrata..dar totusi am cateva in sifonier..Poate am si eu o graunta in mine..toti trebuie sa avem..
Stiu! Te gandesti ce inteleg eu prin superficialitate..Pai etichetarea oamenilor dupa imbrcaminte si gusturi muzicale..(cum ramane cu "gusturile nu se discuta"??) de care trebuie sa recunosc ca m'am cam facut si eu vinovata in ultima perioada..:(((..Sau imitarea tipic adolescentina a unui anumit tip comportamental cu scopul de a fi acceptat intr'o anumita gasca, cu repercusiunea de a te pierde pe tine insuti, si , la polul opus, cei care nu'i pot intelege pe primii, si care ii condamna. "Coolness-ul" ..trendul..Frumusetea artificiala (aici intelegand atata produse de machiaj folosite excesiv de mult si de des cat si chirurgia)..deja 5 exemple..care le'am dat fara a ma gandi. Cat de multi va faceti (sau ne facem) vinovati de macar unul dintre ele?

2006-07-15T12:26:00.000Z

2006-07-15T10:03:00.000Z

>COPILUL SI DUREREA<

Mergea. Capul si'l tinea sus, ridicat indeajuns de mult incat oricine sa vada ca totusi mai are incredere in ea. Vantul ii sufla in par facandu'l sa arate aproape blond. Micuta mergea domol pe strada aglomerata -nici repede, nici incet- si ii cerceta pe toti cu atentie. Inexpresivitatea lor o inmarmurea.De fapt pasivitatea, monotonia multimii era cea feroce. Sau cel putin asta era parerea ei. "Toti merg grabiti spre serviciu. Nimeni nu vede puiul de caine de la coltul strazii, copacii abia inmuguriti..nici mirosul de ploaie, de praf umed probabil ca nu il simt". Deodata o teama ii tulbura sufletul gingas: "Oare asa voi deveni si eu? Oare numai copiii pot observa lucrurile simple??Trebuie sa incerc sa'i ajut". Si'ar fi dorit sa fie undeva la tara, departe de strazile agitate care ii provocau o oarecare neliniste, insecuritate copilareasca. Era obisnuita sa traiasca in mijlocul naturii, si deja "cetatea de beton" ii provoca un fel de scarba nedefinita.
Infatisarea era normala: un pic neingrijita, cateva vanatai si zgarieturi, funingine pe brate si pe frunte, un zambet larg inca nealterat de nici o grija, si niste ochii verzi-caprui ceva mai visatori.
Ajunse intr'o piata. La ora acea inca nu venisera multi negustori, si nici gospodinele nu se inghesuiau. Trece pe langa niste cirese parfumate. Mai incolo pepeni galbeni. Isi amintea savoarea lor, dar numai ca prin vis. Si cum nici nu erau fructele ei preferate nu avea rost sa se oboseasca:cirese i'ar fi incaput infim de putine in pumn, iar un pepenas, chiar si unul mic, ar fi fost greu de laut, si fugit cu el pastrandu'si echilibrul. Se luptase mult cu ea insasi pana sa inceapa sa fure mancare. Dar fructele sunt date sa fie mancate.. natura..ii se parea trist ca naturii este furat dreptul de a fi pura si este amestecata in activitatile comerciale ale omului. Nu i se parea ca face o crima atat de mare, si oricum se baza mult pe statutul ei de copil care o proteja intr'un fel. nu s'ar fi autocaracterizat niciodata, nu stia cum sa o faca, dar privita din exterior era o perfectionista foarte mandra. Astfel, dupa ce primise de multe ori de mancare de la batranele, a inceput sa simta ca sentimentul de mila al oamenilor nu ii aduce onoare. Constienta totusi ca la varsta ei nu prea avea ce altceva sa faca, continua sa accepte, dra totusi mai rar, si incercand sa evite cat de mult putea acest ajutor. Instinctul ii spunea ca supravietuirea nu are legatura cu ceilalti. Fara sa o gandeasca, stia ca in fata mortii esti doar tu, singur. Si nu vroia sa ajunga acolo, si mai ales nepregratita.
Simte o aroma. O fi ceea ce spera ea? Aroma unei nopti blande dar racoroase si parfumate de mai..dar nu putea sa se insele! Nu cand era vorba de asta! Si da: da coltul, si le vede, mari si moi si catifelate, si le simte parfumul de neconfundat. Se apropie, nu tiptil, pt ca tocmai asa ar atrage atentia vanzatorului, dar nici in graba, exact precum un copil care pierde vremea in locuri unde nu are nici o treaba. Trecand pe langa taraba incarcata, insfaca o piersica mai mare si fuge. Aude glasul strident al vanzatorului, dar se bucura ca este lasata sa'is savureze in tihna fructul. Se hotaraste sa aleaga si o ambianta mai placuta pt a savura victoria primei piersici din acel an: parculetul ei secret, cum ii place sa'l numeasca. E suficient de ascuns printre case si stradute incat sa nu vina nici copii galagiosi care sa o cheme la vreun joc plicticos in care nici macar nu poate gandi, dar sa viseze; mai mult nu sunt nici femei trecute de a 2a varsta care sa o mangaie pe fata si pe cap. Ii placea afectiunea, dar nu asa, de la orice strain care nu o cunoaste; in fond, ea ar putea sa nu fie dragutza deloc: ar putea sa fie un copil rau si obraznic. "Astfel de femei sunt de evitat." hotarase ea cu ceva timp in urma.
Sta pe o banca cu vopsea rosie scorojita, si mushca cu o pofta cuceritoare din fruct. Zeama dulceaga ii se prelinge pe barba, si pica pe tricou. Uita complet de expresiile pe care le auzise demult la mama ei- "trebuie sa ne castigam paine de asta muncim", "vrei sa nu avem ce pune pe masa?" - si isi savureza prada cu intreaga fiinta. Trebuia sa afle o data si o data si intelesul lor, dar acum avea lucruri mai imortante de facut. Leaganele de peste drum o asteptau, iar soarele era nerabdator sa'i ofere o mangaiere.

continuarea intr'un post viitor..

2006-07-15T09:48:00.000Z

Sincer nu stiu exact de ce am inceput blogu asta..k sa'mi scriu aberatiile da..dar puteam la fel de bine sa le scriu intr'un caiet..oricum nu le citeste nimeni..
Ma simt intr'un mod ciudat fericita..nu k fericirea ar fi un lucru nemaiintalnit la mine, ci kiar din potriva; bizarul consta in faptul ca am motive sa fiu trista..it's a time to lose friends right now..and i've already managed succesfully to do that with 2..una din vina mea..
Si m'am saturat de bucurestiu asta infect..vreau sa urc p munte, vreau in vama, vreau la sibiu -la concertu H.I.M-
VREAU..un cuvant de baza la mine..o actiune la kre excelez si in somn..

kteva linkuri... http://www.armleg.com/forum/mishu4u.html
http://scentofadream.hi5.com
http://www.dordeduca.ro
http://www.liquidgeneration.com

de acum incep adevartele posturi aberante

*CUVINTE*PRAFUITE*

CUVINTEPRAFUITE*