"When a man is starving in the streets he is not thinking of bread and water, but of caviar and champagne." Adolf Hitler
Ma intreb..de ce de atatea ori pe parcursul vietii suntem orbi (sau suntem martori la incapacitatea altora de a vedea) ? Toti ne punem intrebari...dar de multe ori inchidem ochii si nu vedem raspunsurile, vorba aia, "nu le vedem de nas", complacandu-ne intr-o piesa de teatru menita sa ne etaleze suferinta prelungita. Ne fixam teluri inalte, si ne dam cu capul de pereti pentru a le realiza, in loc sa sarutam acesti pereti pentru ca sunt acolo, si reprezinta o casa, un obstacol menit sa ne tempereze avanturile nebunesti. Nu poti ajunge din Groapa Marianelor pe Varful Everest intr.o fractiune de secunda,iti trebuie timp de acomodare, altfel presiunea te.ar ucide. Paseste pe fiecare treapta din urcus, iti va lua mai mult timp, dar vei ajunge viu sus.Si tine ochii deschisi, sunt Jokeri peste tot, asteptandu-te. Ia-i si pe cei negri: dupa necazuri vei fi mai puternic, mai matur.
Exemple sunt suficiente. Orb esti cand te uiti dupa cel mai dragut tip din liceu, in loc sa.ti intorci capul la prietenul din copilarie. Esti orb cand esti inconjurat de fete dar pe colega de banca o privesti doar ca pe o buna amica. Tot blind as a bat esti si cand iti faci pareri dupa conturi de hi5. Orbule, ai stat vreodata sa privesti cerul noaptea, sa.l vezi cu adevarat, plin de stele cum e el? Esti mai orb decat un nevazator cand iti imbraci uniforma neagra de metalist dur, sau cea dungata de punker anarhist. Vrei sa schimbi lumea? Incepe cu tine, si priveste-ti prietenii, au nevoie de tine.Orbule!!
Eu mi.am deschis ochii intr.o zi, ducandu-ma spre liceu (8->) . Tu cand ai sa o faci?
8.28.2007
8.25.2007
Cristian ajunsese sa se confrunte cu toti monstrii copilariei lui. Isi amintea bine cum se trezea,copil fiind, inconjurat de intuneric, ud de o sudoare rece, animalica, a fricii,cum dintii ii clantaneau usor si pielea ii era de gaina. Isi strangea patura in brate, si incerca sa arunce sulite din priviri prin valul opac al intunericului. Isi promitea ca se va face mare si va infrange creaturiile ngre, imense, care-l prindeau in vise, ii sugrumau imaginatia. Si totusi se ciocnise personal de ei. Era mai rau, in realitate. Acesti monstrii erau prea abstracti pentru a-i recunoaste si intelege din prima, si oricata forta bruta ar fi avut (si slava Domnului, anii de handbal erau de ajutor in acest sens) nu.i putea prinde,si subjuga la randu-i.
Cristian este un naiv. Si numele parca il predispune la asta. Iisus Cristos a vrut sa salveze omenirea. Pe toti, printr.un singur gest. Nu e asta generalizare si superficialitate?Si credinta ca un singur lucru e valabil pentru toti...printr.o singura ii vei aduce pe toti de partea buna a baricadei. Copilaros si naiv.
Baiatul era intr-un impas. Isi punea multe intrebari, avea multe temeri, si posibilele rezolvari pe care le gasea se bateau cap in cap. Ii era frica de superficialitatea celorlalti. Asta il innebunea. Cuvintele lor goale, minciunile ii pareau niste capcane, niste fundatori care l-ar fi inghitit daca se lasa prins.De unde stia el in cine va putea avea incredere? Totusi, suspiciunea, l.ar fi adus in bratele altui monstru: singuratatea.
Aici e deosebirea. Gestul Lui nu a fost de o asa o importanta cat ii dau Prea-Fericitii. EL stia ca viata de apoi este una imbelsugata, la dreapta si alaturi de Tatal. Nu a plecat pentru noi. S.a sacrificat pentru el, pentru a-i fi mai bine in alt 'loc'. Si totusi, omenirea este oarba din cauza acestui gest.
Si Cristi e orb, el nu are simtul mijlocului. Unde sa se opreasca increderea si unde sa porneasca susecptibilitatea. Da,da si chiar si sufletul ii este orb....nu a aflat k antagonic monstrilor, se afla si creaturi feerice, care plutesc si sunt langa tine oricand esti dispus sa le vezi. Cristi nu stie sa iubeasca, asa ca nu poate sa iubeasca nici Visarea nici Iubirea.
Oare Mantuitorul ne.a iubit? Oare eu am dreptul sa Ii contest numele? Si daca Ii contest numele, inseamna oare ca Ii contest intreaga existenta? Eu nu cred ca ne.a mantuit. Eu nu ma simt asa. Eu am fost invatata ca trebuie sa trec prin viata fara de pacate, pentru a ajunge in Rai. Asta inseamna ca trebuie sa.mi aflu, sa.mi castig iertarea, mantuirea singura. Ceea ce ma face sa ma intreb, inca o data: ne.a mantuit El ori ba?Si de a fost asa, a fost ..in van?Era valabil doar pentru generatiile de atunci? Si de ba, pot..inclina sa cred ca tot crestinismul e un joc politic? Asta e prea de tot, chiar si pentru mine.
Clar ca ne.a lasat orbi mantuirea asta. Suntem orbi la cei din jur, suntem singuri si egoisti in esenta. Cei din jur sunt doar unelte ale ipocriziei noastre: ne trbuie prieteni pentru a ne insela singuratatea, pentru a da impresia unui spirit de colectivitate. Nu vrea sa generalizez. Nu toti sunt asa. Dar... sunt multi, carora le.au fost scosi ochii cu aceasta Mantuire. Si au fost asurziti de strigatele propovaduitoare de credinta ale Inaltilor Prelati. Si..atunci oamenii au inceput sa devina mici Dumnezei ei insisi: au facut oameni dupa chipul si asemanarea lor, si anume, oribi si surzi. Iar daca presupunem ca Cristos a "plecat" pentru el...inseamna ca era un egoist. Si inseamna ca se explica "dupa asemanarea cui" suntem si noi.
Cristian este un naiv. Si numele parca il predispune la asta. Iisus Cristos a vrut sa salveze omenirea. Pe toti, printr.un singur gest. Nu e asta generalizare si superficialitate?Si credinta ca un singur lucru e valabil pentru toti...printr.o singura ii vei aduce pe toti de partea buna a baricadei. Copilaros si naiv.
Baiatul era intr-un impas. Isi punea multe intrebari, avea multe temeri, si posibilele rezolvari pe care le gasea se bateau cap in cap. Ii era frica de superficialitatea celorlalti. Asta il innebunea. Cuvintele lor goale, minciunile ii pareau niste capcane, niste fundatori care l-ar fi inghitit daca se lasa prins.De unde stia el in cine va putea avea incredere? Totusi, suspiciunea, l.ar fi adus in bratele altui monstru: singuratatea.
Aici e deosebirea. Gestul Lui nu a fost de o asa o importanta cat ii dau Prea-Fericitii. EL stia ca viata de apoi este una imbelsugata, la dreapta si alaturi de Tatal. Nu a plecat pentru noi. S.a sacrificat pentru el, pentru a-i fi mai bine in alt 'loc'. Si totusi, omenirea este oarba din cauza acestui gest.
Si Cristi e orb, el nu are simtul mijlocului. Unde sa se opreasca increderea si unde sa porneasca susecptibilitatea. Da,da si chiar si sufletul ii este orb....nu a aflat k antagonic monstrilor, se afla si creaturi feerice, care plutesc si sunt langa tine oricand esti dispus sa le vezi. Cristi nu stie sa iubeasca, asa ca nu poate sa iubeasca nici Visarea nici Iubirea.
Oare Mantuitorul ne.a iubit? Oare eu am dreptul sa Ii contest numele? Si daca Ii contest numele, inseamna oare ca Ii contest intreaga existenta? Eu nu cred ca ne.a mantuit. Eu nu ma simt asa. Eu am fost invatata ca trebuie sa trec prin viata fara de pacate, pentru a ajunge in Rai. Asta inseamna ca trebuie sa.mi aflu, sa.mi castig iertarea, mantuirea singura. Ceea ce ma face sa ma intreb, inca o data: ne.a mantuit El ori ba?Si de a fost asa, a fost ..in van?Era valabil doar pentru generatiile de atunci? Si de ba, pot..inclina sa cred ca tot crestinismul e un joc politic? Asta e prea de tot, chiar si pentru mine.
Clar ca ne.a lasat orbi mantuirea asta. Suntem orbi la cei din jur, suntem singuri si egoisti in esenta. Cei din jur sunt doar unelte ale ipocriziei noastre: ne trbuie prieteni pentru a ne insela singuratatea, pentru a da impresia unui spirit de colectivitate. Nu vrea sa generalizez. Nu toti sunt asa. Dar... sunt multi, carora le.au fost scosi ochii cu aceasta Mantuire. Si au fost asurziti de strigatele propovaduitoare de credinta ale Inaltilor Prelati. Si..atunci oamenii au inceput sa devina mici Dumnezei ei insisi: au facut oameni dupa chipul si asemanarea lor, si anume, oribi si surzi. Iar daca presupunem ca Cristos a "plecat" pentru el...inseamna ca era un egoist. Si inseamna ca se explica "dupa asemanarea cui" suntem si noi.
Subscribe to:
Posts (Atom)
