Love In Plaster

by The Hives

I really thought
That we had something moving faster
Than love in plaster.
I really thought
That we had something growing stronger
But it grew no longer.
I thought this time...
Yeahhhh.

I really thought
That we had something set in motion
More than foul devotion.
I really thought
That we had something out of the ordinary
More than stationary.
I thought this time...
What we had you and I!

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

I really thought
That we had some-thing...More than a...
BORE!!!!
I really thought
That we had something more than a violation
Of my imagination
I thought this time...
What we had you and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head
Now it's all lost
It's all gone
Don't I know it

And I'm better off dead!!!
I really thought it could work out
I learned it couldn't cos somehow
We couldn't get along..We wouldn't get along
A little something on the side
Would make you feel more worthwhile
You think..I won't be long...you couldn't be more wrong.
I thought this time..
What we had
You and I

Said I'm losing my mind
Yeah I got bit all the time
And I'm better off dead
Cause it was all in my head

Now it's all lost
And it's all gone!
Don't I know it.

baby, don't cry.. and don't fall asleep on the maths book.. when the bad it's so cosy.. "is it?!?!".. the voice within my mind yells. it is cald, it's true, comes an ansewr from another me.

maybe you'll find one day someone to find trust in, " a little me"="a liitle you", somenone to have Breakfast at Tiffany's with. just maybe....

blurry

Ioana privi in ceasca de ceai. Isi pipai carliontii imaginari din parul ireal de drept, iar cu cealalta mana se juca cu margelele de la gat. Nici ea nu.si dadea seama cat de tipica ii era secunda aia: visa, si se juca, isi transpunea fizicul in alt plan. Tigara isi continua neluata in seama prelungul vaiet. Oare ce univers se ascunde intr.o ceasca de ceai? Cum ar fi sa t arunci, sa te ineci in acea licoare aromata, sa sari din corpul general valabil, lumesc, in particularul abstractizat, absolutizat al moleculelor? Ea credea ca si ele au o viata proprie.. cu actiuni, sentimente.. oarecum si.ar fi dorit ca existenta ei sa se desfasoare la nivel armstrong-ian, nu ca nu era multumita de prezent, dar, parca nici chiar multumita nu era. De fapt, tocmai asta era problema: cu greu isi mai dadea seama de propriile dorinte, sentimente. Ioana era propriul ei drog, si nu era o narcisista, si nic o frustrata. Nu.i placea sa fie incadrata sub nici o eticheta:nici macar sub cea de rebela. Ea vroia sa fie complexa, sa varieze. Si nu mai reusea. Anumite aspecte ii scapsera de sub control, exact cum spuneau parintii ei ca le scapase ea "de sub mana". De ce nu isi mai putea influenta sentimentele asa cum facea altadata? Dar altadata nu.i pasa.. facea haz de necaz. Acum, nu stia care e necazul. Simtea ca toti pe care ii iubea era langa ea, trebuia sa.i bata pe umar si ei si.ar fi intors fata zambindu.i.. doar k nu ajungea la ei... nu se putea intinde.. era prinsa intr.un fluid., negru si cald, mediocru. Dar stai putin, de fapt cine erau astia pe care ii iubea??
Deodata s.a impiedicat de ceva. Cu un zgomot ingrozitor, de material rupt. Cineva i.a dat mana sa se ridice.Dar nu.si dadea seama cine. Mana acestuia parea imponderabila, iar intunericul era prea dens pentru a distinge. "Dar cine esti?" rosti, fara a.si putea auzi propria voce. "ceea ce ai spart adineaori." veni raspunsul, aproape inintelgibil, de undeva de departe. "dar visez?". "nicidecum". "atunci explica.mi. vorbesti ambiguu. de ce oriunde m.as intoarce dau de nesiguranta, de lucruri nepalpabile, dar de cand caut eu terenul sigur, de ce nu.mi mai imi place misterul riscul, de ce mi se pare ca imi raspund singura la propriile intrebari, ale caror raspunsurile de le.as fi stiut, ar fi fost ilogic sa le mai intreb. ce este instanta care isi ia acum rolul de lamuritor, a caror voce nu o aud,dar o percep in mine?". "tu te.ai rupt." "m.am rupt?". "faci fizica la scoala. metafizica nu faci?". "ia hai nu ma mai lua si tu de sus. oricine ai fi, nu.ti da nici un drept sa mi te consideri superioara.". "o ba da, si chiar cu mult". Ioana palmui existenta enervanta care isi batea joc de ea, si constata ca avea o forta mai mare decat ar fi crezut vreodata. Dar exact in aceasi secunda incasa si ea o lovitura mai puternica decat oricand altadata."bine. se pare ca tu stii mai bine decat mine tot ce se intampla. asa ca o sa jucam dupa regulile tale. sa stii ca fizica e materia pe care n.am intelse.o si la care n.am invatat niciodata. acum spune.mi de ce esti mai buna decat mine. si inca ceva daca imi esti superioara.. nu ar fi trebuit sa cedezi tu. pe cand tu m.ai palmuit inapoi?". "tu te.ai palmuit.si inca o chestie: sa stii de la mine, ca in cazul tau sufletul e mai puternic decat fizicul.". "bine, bine, stiu ca nu sunt o atleta, dar ce legatura are asta cu orice?". "vrei sa zici ca nu erai o atleta.". "uite ce e: am recunoscut ca imi esti superioara, dar te rog incearca sa vorbesti in asa fel incat sa inteleg." . "pe scurt, unii ar zice ca ai murit.". "hahahahahahaha. ce am facut ma? e 1 aprilie nu? dar imi place gluma ta.. parea verosimila, dar acum exagerezi.". "dar vorbesc serios.de ce crezi ca nu auzi, de ce crezi ca te.am palmuit? tu te.ai palmuit. tu esti fizicul "Ioana". eu sunt spiritul "Ioana". si toate partile tale isi pot extrapola functiile acum.. sau ma rog. se pot imbunatati.nu ai sa ai oricum forta lui Mohammad Ali.". "bine, si in cazul asta unde e ratiunea, creierul?". "nu ai vrea sa stii."

Ioana Marinescu a murit subit, intr.o cafenea. Ea isi bea linistita ceaiul, cand a cazut de la masa intrand in coma. Ultimul cuvant soptit a fost "molecula". Daca iti doresti ceva suficient de mult si staruitor, poate se va indeplini.

happy licking day, losers! :)

"omg! today is valentine's! au mai gad, au mai gad, au mai gad!!"
crappy, meaningless day!!
incati.va frate cu pernele imense, care nu inseamna nimic, decat o dovada a superficialitatii voastre, in "te iubesc"-uri secate de inteles, in toate chestiile voastre stas, de turma..

this is love made in china
you are so lame
[dc scriu asa?.mi.e lene]
btw, daca n.ar fi cadourile voastre "romantice", EL/EA nu v.ar mai iubi, sau nu ar stii ca ii iubiti?ffs..

libertatea este o expresie (un atribut) al gandirii, al sentimentului chiar.. voi nu o aveti, si nu o veti avea niciodata. pentru ca nu o meritati. pentru ca nu o doriti. pentru ca nu o concepeti.dar poate va e mai bine sa nu o cunoasteti. :-?

Azi beam ceaiul.. ma uitam in el.. ii inspiram aburul aromatic. Poate as fi vrut sa fie cineva alaturi, sa.l bem impreuna, in lumina de primavara timpurie. Daca n.ar fi si inceputul asta de raceala, nici n.as mai fi baut ceaiul. Dar ochii mi.au cazut pe un ziar, si n.am mai avut timp de reverii boeme. Eu am cam rupt-o de vreun an cu mass media..nu mai citesc ziare, reviste, (de nici un tip, poate doar daca imi pica vreun National Geographic, sau un Geo in mana :X).. ce sa mai vorbim de tv?!?!?? Mi se pare mai sanatos asa.. doar se stie ca neuronii nu se regenereaza :P. Dar, tot ma trezesc pe undeva cu vreun radio deschis, cu un Compact pus in mana si rasfoit la metrou, cu ecranul televizoruluii bunicii, care imi capteaza repede atentia. E inevitabil sa nu auzi detalii ale scenei politice din Romania, care, fie-mi iertata ignoranta indolentza, au un caracter de telenovela (una de mana a doua chiar!), o lumina difuza, in care d-abia se disting contururi, o lumina in care banalul apare ca sclipitor, un gust ba insipid, ba ranced, iar mirosul.. este unul de frica amestecat cu cel de praf de pusca. Si mai rau decat toate astea, este si faptul foarte deranjant ca Ea (adica Politica) nu se multumeste sa ramana in umbra, ar putea fi si invizibila, la fel cum e insipida, .. nu, ea apare mare, mandra, autoritara (cica), penibil de semidocta, prefacuta: POLITICA E CEA MAI MARE POSERITZA (la a Romaniei ma refer, evident)!! Ea vrea sa para o democratie idealistica, cand e totusi o jalinca oligarhie. Patetic! Nu ar fi mai onorabil sa se recunoasca ca idealul democratic nu a fost inca indeplinit, dar ca (macar sa presupun) se lucreaza in sensul asta?? Am citit intr.o carte ("Ion") de altfel destul de putin apropiata de conditiile politice actuale ca un singuratic intelept spunea ca "democratia este lucrul cel ami periculos pentru un popor care nu este pregatit pentru asta". Si avea dreptate.
Da, in aceasta fatarnicie (poser-ism :)) ) ne insusim si termeni despre care de altfel nu avem prea mult habar.E corect din punct de vedere politic ca un adolescent/o adolescenta sa faca astfel de consideratii? E corect din punct de vedere politic sa diferentiem din punct de vedere al sanselor acordate atat de mult pe cei de la sat, fata de cei de la oras, din motive bine stiute, cum ar fi ca fondurile statului sunt "papica" celor care pretind ca ne conduc?E corect din punct de vedere politic ca o femeie tanara si frumoasa sa aiba mai multe sanse decat una la 40 de ani, care totusi ar putea fi mult mai avizata in acel domeniu?
Toate astea imi suna si mie a cliseu. Dar totodata imi aduce aminte din nou de scoala: am studiat putin Gulliver. In afara de o poveste pentru copii, Swift contureaza si o critica la adresa socitatii engleze din acele vremuri, societate reprezentata in roman de Tara Lilliputului. Si in acea socitate, conducatorii erau alesi dupa cat de bine executau anumite tumbe. Cu late cuvinte, erau alesi in niste pozitii intelectuale, dupa criterii fizice. Dar asta era la ei acum vreo 150 de ani, nu? Se intampla (azi) in Romania.
Politica ne dezabuzeaza total. Suntem indiferenti, blazati, pesimsito-realisti, si cei care ar putea fi in stare sa schimbe ceva.. fug in alte tari. Poate e lupta generatiei noastre,asta. Poate e timpul de o noua revoulti, si de o smulgere a puterii. Poate e timpul sa aducem cu adevarat cinstire lui Traian (nu Basescu, ci imparatului) si lui Decebal, lui Stefan cel Mare,Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, Vlad Tepes, lui Iancu de Hunedoara, celor care au murit in '90. Celor carora le pasa.

me emo :))
love that light :D

zilele astea, atat de crunte.. inca ireale, mi.au omorat orice fel de insipratie.. de pornire de a mai scrie ceva :(
ar fi multe de zis.. de cat de ciudat ma simt.. o polaritate optimism-pesimism creste in mine.. dar mi.e lene sa devzolt.. oricum, sta mia bine in mine, decat k o pagina html..
oricum e mult prea mult. de data asta nerostitele trebuie sa ramana in fiecare..

"Azi ma inchin si inchin cu venin un pahar pentru tot ce a fost"

Acum nu mai sunt cuvinte.. 4 februarie a fost o zi pe care nu avem cum sa o luam inapoi.. habar n-am cum se pot intampla chestiile astea. nu mai vreau sa ma mai gandesc la nimic. sper k oriunde ai fi, e mai bine decat in lumea asta, ce are un gust atat de ranced in clipele astea.
cu noi vei ramane mereu, chiar de "nu va mai puti a shobolan"...



"No farewell could be the last one
If you long to meet again.."

R.I.P. SHOBO >:d< :*

Panze de praf se astern peste simbolurile unor ingeri decazuti. In caderea lor, se agatasera cu dintii, ghiarele de sufletul meu..rupandu-l, zgariindu-l, ciuntindu-l.
Intr-o intrecere, dak te impiedici esti pierdut. Eu nu ma impiedicasem, ei incercasera sa imi puna piedica.
Ingerii isi cer iertare acum, trimitandu-ne(mi) saruturile lor albe. Da, ninge. Parca nici nu mai stiu sa ma bucur cum o faceam pe vremuri. De zapada asta.. care e si asa un surogat intarziat al iernii. Iarna asta a existat pe atat de mult pe cat de adevarati erau "fulgii".
Ce ti-e si cu fulgii astia.. stii, daca ai mainile inghetate, si dai drumul la apa clocotita, ti se pare prima data rece. Asa si ei: sunt atat de puri, incat te doare.

de-as fi un fulg, as stii sa zbor :)


*ceea ce cauti poate fi si in spatele blocului*