Mainile lui imi atingeau gatul, alergau prin parul meu.Degetele sale lungi pareau niste balerine indelung antrenate pentru a da o reprezentatie perfecta. Dintr-un motiv necunoscut nu-l puteam vedea, dar STIAM ca este EL..parfumul lui dulceag -parfum cu iz de civilizatie antica- imi soptea dragostea lui. Acum degetele isi dadeau reprezentatia pe buzele mele...intr-un preambul tandru, un preludiu al unui sarut pur, inocent, lipsit de sexualitatea animalica pe care altii mi.o oferisera din plin pana atunci. De ce nu se rezuma viata la o secunda imensa, o secunda "larger than life".. o secunda-concentrata, pe sistemul supa instant la plic: din cateva grame iese o supa mare?!

"Snap out of i!" a voice inside y head yelled. Sunt de 3 ani bolnava de agorafobie, si nu mi.am mai parasit apartamentul. Iubeam civilizatia, dar ea m-a dezamagit, m-a marginalizat. Intotdeauna am fost un copil, si am ramas un copil. In camera mea totul este mort..doar imaginatia mea mai are sclipiri vii, sclipiri care dor ingrozitor de altfel, pentru ca imi aduc aminte ca am fugit ca o lasa, parasind tot ce iubeam. Da, acele palpairi de imaginatie sunt singura punte de ne rupt cu civilizatia, cu societatea. Si nu as vrea s-o rup.. as ajunge un animal din toate punctele de vedere. Pt ca omul este un animal de societate si ea ii este adanca implantata in toate madularele.. in ADN.. in tot. Si daca reusesti sa te debarasezi de ea, iti pierzi si constiinta -cred eu- si.. nu mai existi..paff!!.. sau nu mai existi in regnul..uman.

Suntem 70% apa. Ce forma vor avea cristalele de apa din organismul cuiva fara constiinta?

Nu cred.