Panze de praf se astern peste simbolurile unor ingeri decazuti. In caderea lor, se agatasera cu dintii, ghiarele de sufletul meu..rupandu-l, zgariindu-l, ciuntindu-l.
Intr-o intrecere, dak te impiedici esti pierdut. Eu nu ma impiedicasem, ei incercasera sa imi puna piedica.
Ingerii isi cer iertare acum, trimitandu-ne(mi) saruturile lor albe. Da, ninge. Parca nici nu mai stiu sa ma bucur cum o faceam pe vremuri. De zapada asta.. care e si asa un surogat intarziat al iernii. Iarna asta a existat pe atat de mult pe cat de adevarati erau "fulgii".
Ce ti-e si cu fulgii astia.. stii, daca ai mainile inghetate, si dai drumul la apa clocotita, ti se pare prima data rece. Asa si ei: sunt atat de puri, incat te doare.

de-as fi un fulg, as stii sa zbor :)


*ceea ce cauti poate fi si in spatele blocului*