un post ciudat, pe care nu prea imi vine sa cred k l'am scris eu:

18.11.2006


O planeta de mincinosi. Asta suntem. Niste mincinosi,egoisti, egocentristi. Toti! Ne mintim pe noi insine, ii mintim pe cei din jur, pe cei pe care'i iubim, ne furam caciula, ne ascundem de aparente.. Ce adunatura de fricosi patetici! Intr'adevar, adevarul doare si ii face rau celui care'l spune, dar este jalnica lasitatea din noi. Prima data estgi putin socat cand vezi ca cel pe care il stimezi atat de mult devine atat de uman incat sa'si insele dragostea, esti putin dezamagit, dar il intelegi, il ierti, il iei in brate si il incurajezi spunandu'i ca stii ca va face alegerea corecta.
Dar ce te faci cand timpul trece si te trezesti in aproximativ aceasi pozitie? Cum sa te autoincurajezi? Te simti jenat fata de tine insuti, refuzi sa faci o alegere, ai multa dragoste de oferit, dar parca t simti putrezit, imputit, mucegait de a fi inselat increderea lui, de a nu fi in stare sa'ti pastrezi dragostea. Si totusi esti copil, mai ai o viata de "fidelitate" in fata...