Nu am mai scris de mult pe blog.. am avut compu stricat..Si ultima perioada..adica de fapt de la Sfantul Mihail si Gavril incoace.. s'au intamplat anumite kestii la care nu m'as fi asteptat..totul s'a intors pe dos.. sa zicem k "traiecoria mea sufleteasca" a fost neechilibrata si ciudata..
In fine.. am sa postez nijte kestii pe kre le'am scris.. in ordine cronologik..


10.11.2006

Rasuflarea'i inghetata imi intepenea orice urma de sentiment. Norii pufosi de mai devreme devenisera grei, nepasatori, precum picaturile de ploaie ce'mi biciuisera in alte ere obrazul, parul, genele. Mi'as fi dorit sa fie zapada, insa era doar o lapovita de amintiri ce'mi viola intimitatea intelectuala. Paienjeni tenebrosi ucisi dintr'o frica neinteleasa erau de fapt reincarnari ale viselor la care renuntasem. Parfumul dulceag imi trezea amintir contradictorii: pe de o parte lucrurile interzise din care "muscasem" si de cealalta, o privire prea blanda pentru a fi inteleasa, o privire a unei fiinte pe care o pierdusem fara drept de apel. Impinse de adierea rece, cuvintele pornesc singure a se insira, formand un sirag bizar de pietre nepretuite in valuta. Unele dintre acestea iti gadilau orgoliul, iar altele te prabuseau in abisuri ale constiintei, "piscuri ale adancimii" de care nu avsesesi habar.

As fi vrut sa aflu raspunsul la o intrebare pe care imi era teama sa mi'o pun: de ce ma treceai prin toate starile de la ura la indiferenta la veneratie??
Materia cenusie imi era aprovizioanata cu tot felul de "chestii" mai mult sau mai putin relevante, dar tot ce'mi trebuia era o perfuzie cu tine, cu dragostea ta. Era(i) singurul lucru care ma mai misca, care'mi cutremura lumea chiar, dar si singurul lucru care'mi lipsea. Si acum ca'l aveam, viata mea parea sa fie intr'o neincetata publicitate, eram in stand-by. Dura prea mult sa tintesc spre o noua dorinta. Nu'mi era suficient, dar nici nu'mi ajungea.
Eram bombardata de mii de lucsi, de electroni, protoni si poate nano-microbi, de care putin imi pasa...din nou sufletul mi se bandajase in scoica lui. Si era singur.

Carouri de punkeri, floricele de hippioti, strasuri de hauseri, elefanti impaiati, delasarea veiozei prafuite si arse, hacky-sackul decolorat de jeg, cuvintele ce sar, alearga, danseaza surd, fara ecou; priviri adormite, pinguini ce au uitat sa inoate, timbre asezate gresit in clasoare, pareri pe care nu le poti tine pentru tine, cifre care te poarta din "plus" in "minus" si de la N la C intr'un vartej monocromatic, dansuri fara substanta, hidrocarburi cu formule kilometrice, ore de la care chiulesti ptr simplul motiv ca nu ai altcandva sa obtii compania anumitor persoane, sacrificii intotdeauna inegale..formeaza o lume in deriva.. o lume care uita sa vorbeasca in 2 peri si sa se intrebe daca "dragostea murit'a oare?". Si eu, lupul moralist, fac parte din lumea asta.. uneor mai fug.. (cu cine as fugi? sau cine ar fugi cu mine?)