Sunt nelinistita. Dar nu e orice fel de neliniste.. e o neliniste metafizica. Lumea asta chiar e mai mare decat ar putea incapea vreodata in imaginatia noastra, dreptatea e o notiune pur teoretica, iar adevarul... e mult prea simplu ca sa'l putem vedea.. dar totusi mult prea vast pentru a'l cuprinde pe tot dintr'o privire.
Si da, am regrete ca nu sunt altfel.. as fi putut fi doar eu cu socotelile mele, singura in cutia mea, fara sa deschid vreodata capacul. Dar e prea tarziu acum.. deja lumina a intrat.. deja 'half of myself is outside the box'

Si ma simt exact ca adolescentul miop, din romanul lui Eliade, care observa orice detaliu doar pt a se sustrage de la invatat. Dar totusi am hotarat ca nu mai astept sa vina vantul schimbarii. Numai depind de el. Acum sunt eu insasi acest vant. Acum eu hotarasc schimabarile.
In final e viata mea si vreau s'o traiesc si bine si rau.

"Culoarea nu e a lucrurilor..e a ochiului nostru..Daltonistii vad verde in loc de rosu. Daca toti am fi daltonisti toate lucrurile rosii ar fi verzi, ochiul sufera de atatea ori de altfel de halucinatie... urechea de asemeni.. "mi s'a parut ca m'a strigat cineva", pipaitul insala, simtul interior insala.. Cei carora li s'a amputat piciorul se vaieta inca uneori ca ii doare unghia de la deget. Lucrurile n'au nimic al lor: nici forma, nici culoare nici sunet. De altfel, n'ai vazut si in somn cum ne insala simturile? Traiesti in vis tocmai ca'n viata. Soarele te arde, iarba e umeda, gheata rece, Vezi ce nici n'ai gandi, castigi saci cu bani de aur. Ba chiar banuiesti ca esti in vis, si ingrijorat cauti sa verific, sa te pipai. Dar te convingi ca e realitate. Pentru orice ganditor adevarat a ramas stabilit ca nu putem avea nici o incredere in simturi. Totul e relativ."