Monologul Pietrei

De cum am atins piatra am simtit'o pravalindu'se , rostogolnidu'se si iscand un adevarat "baldabac interior". Toata fiinta mi se concentrase intr'o suprafata de vreo 180cm2, adica aproximativ suprafata talpii. De ce a talpii? Fiindca ea fost cea care a interactionat- desi impulsionata de undeva mult mai de sus, si mult peste statutul ei social- cu acea firmitura de Terra. Nu era mai mult decat o piatra.. si totusi oricare din noi am fi putut fi acea piatra. Si pietre.. si frunze.. si ploi.. roase ani intregi de vanturi, de suturi, sau de alte fenomene normale si paranormale.. si bineinteles de ganduri in prima instanta.
Cum poate o piatra sa'ti schimbe destinul? In mii de feluri, dar o sa las imaginatia ta sa'si faca treaba aici. Gandindu'te la asta este deja un prim exemplu centrat pe acest graunte fictiv.. mic si totusi tare, puternic.
E tulburator sa constientizezi ca simti toata viata din prejuru-ti prin toti porii fiintei tale. Si in ciuda acestui fapt, sa fii capabil sa treci ca un porumbel alb prin ea, nu neaparat aducator de liniste si pace, ci mai degraba imperturbabil precum marea. ("Marea nu e totdeauna linistita" ai replica. Si ai avea dreptate, intr'adevar. Dar totusi ea face tot ce isi doreste, cand isi doreste, cum si cat de mult isi doreste. E suverana neinduplecata pe teritoriul ei. Si asta o face imperturbabila.)

Imi place sa scriu aberatii, imi place sa'mi scormonesc sufletul.. si chiar si pe al celorlalti, constienta de diamantele (dar si pietrele, cateodata) pe care le pot gasi acolo. Si totusi aici nu aberez, sau poate doar intr'un mod logic si legat, totul fiind structurat (destul de) clar in fraze.

Si (reintorcandu'ma) piatra iese in drumul tau ca sa'i dai un sut cand deja te'ai plictisit sa analizezi chipurile oamenilor ce trec pa langa tine; sau ca sa astupi o gaura; sau ca sa faci un foc medieval pe munte cand esti fleasca dupa o ploaie rece, si ca tine sunt si chibriturile; sau pentru a-ti descarca nervii - desi metoda poate cauza evenimente neplacute in a ta viata-; sau ca sa incingi o miuta in spatele blocului; sau ca obiect de jonglat... sau orice altceva mai original. Piatra se gaseste in aceasta lume arhipopulata ("de tot felul de simpatici cu mintea poluata") cu o larga gama de motive bine definite. Existenta ei este dovada impotriva aparentei inutilitati. (Deci utilitatea ei este consecinta logica a faptului ca ea exista pe Pamant). Si argumentele cum ca te poti impiedica si/sau lovi de/cu ea nu stau in picioare, atata timp cat accepti ideea ca orice lucru, obiect, fiinta este un melanj de bun si rau.