Ce e dragostea? Nu stiu. Nu as putea raspunde. Orice definitie imi pare mult prea copilaroasa. E insa unul din marile lucruri pentru care merita sa traiesti. E singura emotie care te zguduie -pe plan personal, sufletesc- intr'atat de mult si totodata intr'un mod pozitiv, incat merita toata suferinta pe care o atrage dupa ea de cele mai multe ori. Poti sa iubesti ca un copil infiorat si speriat de noile batai ale inimii, atat de nespecifice copilariei, poti sa iubesti matur, poti sa iubesti flamand, poti sa iubesti prieteneste, poti sa iubesti cu respect, si evident ca mai iubesti si cu dor, si cu dorinta, si iubesti cu ochii, cu nasul, cu palmele, cu buzele, cu intreg corpul, cu fiecare particica fizica a lui, si chiar cu mintea.
Eu iubesc in toate modurile. Si acum ma simt om pe de'a'ntregul.
Nu e ciudat?? Cand nu iubesti.. poti analiza cu atata simplitate si aroganta acest sentiment micut si enorm, care iti fura toata ratiunea.. gasesti tot felul de explicatii.. cuvinte frumoase si mari. Pe cand el e totusi un sentiment grandios, dar atat de simplu.. poate d'asta nici nu'mi gasesc cuvintele..nici nu trebuie sa le gasesc. de fapt, daca ma gandesc mai bine.. mi se pare o violare sa incerci sa analizezi ceva atat de pur.. de frumos.. e la fel cu a incerca sa afli de ce zambesc copiii..
........................................................................................................................................................................