8.12.2006

MANIFEST de parere.

REJECT THE SISTEM....!!!

1.tie, tu care te abtii de la vreo parere: Scuipa cu mine pe uniformele lor. Ajuta'ma sa'i ingrop in monotonia atat de comfortabila si calduta. O monotonie a privirii, a miscarilor, a mancarii, a muzicii, a locurilor, a actiunilor, a gandurilor, si in primul rand al hainelor.
Nu mai scuipa. E de ajuns acum. Deja se simt bine: sunt niste paria. Dar refuza sa vada ca aceasta notiune nu mai poate fi definita, pt ca a contopit toata masa. Oricine e un paria. E normalitate. Ce conflict paradoxal de termeni. ~Mainile sus si ziceti cu mine:" Sunt un paria ca si ceilalti si sunt mandru"~

2. cu dedicatie, my beloved foe: Nu privi la cer: nu ai ce vedea acolo. Nu s'au facut inca rampe suspendate, asa ca inca nu e timpul sa iti muti privirea: nici scheitarii cul nu zboara atat de sus. Mentine privirea dreapta, dar din cand in cand trage cu ochiul si la pantofii oamenilor: nu uita ca incaltamintea zice tot despre cineva: manelar, hauzar, trender, scheitar, panchar, roachar, gotic, emoist. Uhmm ti s-a parut ca vezi o floare; oare chiar era un fluture ala pe care ai calcat?? crede'ma nu conteaza, oricum nu te ajuta la nimic o chestie colorata si zburatoare si cu praf enervant pe aripi.

3. Fiecare face o alegere, constient sau nu de ea. Evident ca ele depind de persoana, de mediul fiecaruia de viata. Nu se poate sa nu fie asa. Sunt putini cei care se bucura de perspectiva singuratii. Infim de putini. Si intelegand asta, de ce nu ii puteti intelege pe cei care cauta acceptarea celorlalti?? Indiferent prin ce mijloace triste incearca ei sa castige asta...poate sunt singurele mijloace pe care le pot vedea in acel moment. Nu mai acuzati poserii, pokemonii, wannabee-dunno-what. Nu este vina lor pt limitarile care ii fac sa fie astfel. De ce nu ii puteti ignora si evita pur si simplu??!!Poserismul e doar o rasfrangere a singurataii, a confuziei, a instabilitatii si a imaturitatii, last but not least. De ce imaturi?? Priveste la copii: se imita in continuu unul pe celalalt. Un adolescent nu ar mai trebui sa faca asta, adevarat, dar tocmai asta e imaturitatea. Si e trist sa fii asa: e trist sa nu mai ai un "eu" distinct si sa nu mai poti face diferenta intre "eu" si "tu". Intotdeauna am urat uniformele. Pe cand ei poarta una din proprie vointa.
concluzia la pct 3: IGNORATI POSERII VOI CEI CARE ZICETI ZILNIC IN GURA MARE CAT II URATI, PT CA ORICUM VOR EXISTA INTOTDEAUNA. (Poser e doar noul termen pt prefacut, si acestia au existat din intotdeauna, exista sub orice forma, si vor continua la fle pt muuul, muult timp.)

(cine a mai pomenit concluzie in mijlocul paragrafului???=))) ca de fapt nu am terminat)
varza.

Etichetarile astea in functie de muzica pe care o asculti sunt din nou o chestie ingrozitor de imatura pe care o urasc. Avem un borcan cu fiecare categorie mentionata mai sus (roacheri..etc), dar ingredientele astea sunt arareori folosite impreuna; daca te incumenti totusi foloseste cantitati mici, si cu bagare de seama.
E vorba din nou de mediul social din care cineva provine, si din nou nu poate fi invinuit de asta; gusturile cuiva se formeaza in urma acestui mediu si in urma experientelor "speciale" din viata sa: acele momente unice (haotic de fericite sau ingrozitor de traumatizante) care ii definitiveaza caracterul. In urma tuturor acesti factori se formeaza complexitatea sau limitarea unui om.

Si "emo" e doar un nou cuvant pt pesimist, pt introvertit. Este alegerea lor. Au dreptul la ea.Sincer, condamnandu'i pe toti mentionati voi sunteti de mii de ori mai "rai" decat ei. Pt ca nu oricine poate face o alegere buna.
Cred ca ideea de emo a degenenerat intr'un mod patetic de la ceea ce se vroia sa fie: "emo"..nu iti suna a emotional?? eu vad sensibilitate, vad oamenii care pot sa vada deasupra aparentelor. In concordanta cu imaginea actula ar trebui sa se numeasca "desps"..sau cva din "desperate".
Dar ma urasc pt ce fac acum: am inceput si eu sa caut, sa rascolesc, sa sap in acele borcane de mirodenii si sa vad cum, si din ce sunt facute.

e o varza. dar pt mine face sens, dci nu ma intereseaza.


1 comment:

Anonymous said...

Primul pas spre rezolvarea unei probleme, este acceptarea ei. Tokmai prin acea cautare oarba in borcanasele tale, reusesti sa dovedesti ca esti capabila sa privesti din afara problemele. Ca u nu te afli akolo, ci intr-un plan retras, indeajuns de puternica incat sa-i caracterizezi (fie ca vrei, fie ca nu) pe altii. Iar omul va judeca intotdeauna pe un altul, pentru ca este ceva natural, este in noi, este un instinct.