De fiecare data cand merg pe acea strada minunata- si asta se intampla destul de des- este acea batrana cu fata prietenoasa care, cu zambetul ei cald, imi arunca cate un ghiveci in cap. Uneori imi nimeresc chiar in fata..in ochi. Si atunci plang si ciobul se topeste. Ma intreb..oare de ce are atatea ghivece?? Le cumpara special pt mine? Oare sunt eu singura "victima"? Dar eu nu i'am facut niciodata nimic. Chiar i'am zambit, cu tot sufletul meu: trist, vesel, bolnav, apasat de intrebari..cum o fi el. Si m'am saturat!! vreau macar sa stiu de ce face asta. Intotdeauna pare atat de visatoare, parca e nepamanteana. Si cum uit intamplare, cum mi se duc vanataile si zgarieturile, cum mai gandesc "de data asta n'o s'o mai faca', si pasesc din nou pe acel bulevard, se intampla din nou. Pacat ca pt mine acest drum este unul vital, de neocolit, de neevitat, cel putin in conceptia mea. Si prefer o vanataie din cand in cand decat sa ocolesc intregul oras, decat a risca sa ma pierd printre ulitele fara tipenie de om.
dar de ce...?